vineri, 31 iulie 2009

CRONICA UNUI EŞEC ANUNŢAT de Horia Stoicanu




http://cauta.trilulilu.ro/audio/nicu%20vladimir

"CRONICA UNUI EŞEC ANUNŢAT

În memoria lui Nicu Vladimir

Ziceam în sine-mi, îndată ce am fost înştiinţat: bine ca s-a ispravit cu nărozia acestui titlu de festival, aşanumitul „Folk You”, de un prost gust egalat doar de propria vulgaritate. Din lac în puţ însă, manifestarea se cheamă acum „Florian Pittiş”, botezată după cunoscutul mason, Nimic de mirare, chiar omul inventase străpungătoarea denominaţie. Au ce să-l fi îndemnat pe Marius Tucă, cel din vremuri vechi cu umerii şi urechile de tablă, la atare voltă ? Să fi fost o idee a colegului său din Caracal Dan Diaconescu, ori vreo sugestie a mentorului A. Păunescu, dascălul de discreţionarism, nepotism si aranjamente obscure ?
Ştie oare vreunul din tinerii, entuziaştii si nevinovaţii amatori de folk prezenţi la Vama Veche cine a fost în realitate personajul Pittiş ? Amfitrionul, organizatorul, papalitatea spiritului rebel si independent ? Păi să povestească martorii chipul cum se ascundea rebelul sub pat la schimbarea din 1989 ! A inventat singur o legendă potrivit căreia fusese „interzis”. Cum însă erau universal cunoscute relaţiile lui cu protipendada comunistă, în urmă s-a rezumat să clameze existenţa unei avizări prin care ar fi fost oprit să se manifeste în cunoscutul „Club A”. Nici urmă din această faimoasă circulară nu a fost găsită în scriptele vechii oficialităţi. Spre marele haz al leatului meu, se mai complăcea a se crede „lider de generaţie”. Asemenea pretenţie a stârnit hohote enorme din centrul Munchenului până pe malurile Tamisei, rockerii emigraţi ştiind exact cum stă treaba.
Poate părea nefiresc să înşir aici asemenea amănunte, capul lojei fiind mort şi îngropat. De mortuis nil nisi bene. Dar faptele stau oarecum altfel. Mort şi îngropat este şi artistul, marele şi bunul nostru coleg Nicu Vladimir, spirit mândru şi fertil, personalitate plurivalentă faţă de care Pittiş, idolul lui Tucă & Co.,s-a purtat mizerabil până în ceasul de pe urmă. I-a plătit însă parastasele vreme de şapte ani ! Ce să mai spun de enormitatea că, Vladimir aflându-se la capatul puterilor, nimeni din familie, ba nici chiar „bunul prieten Moţu” nu a catadicsit să îl ducă la un simplu examen cardiologic ? A trebuit să se ocupe altcineva de internarea la Fundeni, prea târziu. Bineînţeles, menţionarea unui atare amănunt este jenantă şi o consemnez doar pentru a se vedea ca vorbesc dinăuntrul situaţiei şi că nimeni din rudele de sânge sau prin alianţă, oricat de înfraţite ar fi acum cu dl.Tucă, nu poate aduce contraargumente cu o valoare morala cât de maruntă.
Pe scurt,ce fu până la urma cu acest F.Pittiş, prin ce s-a remarcat ? Refuz să aduc în discuţie bizareriile lui intime, însă, una peste alta, ce a lăsat în urmă ? Colegii din teatru vorbeau despre el ca despre un confrate mediocru, în ciuda rolurilor generoase primite de-a lungul carierei; asta, bineinţeles, până nu s-au dezlanţuit obişnuitele osanale post mortem şi furia prosternărilor masonice. În muzică nu s-a ilustrat prin nimic notabil, excepţie facând flotările şi diversele circării la care se deda pe scenă, cu prosopul lui Armstrong după gât, etc. Altminteri, bun animator. Bucăţile interpretate erau simple traduceri şi adaptări după B.Dylan şi alte celebritaţi ale anilor 70. Nu pot cita o singură idee care să-i fi aparţinut, tot bagajul lui intelectual de hipiot rezumandu-se la cateva cugetări fruste, ciripite ad litteram din piesele lui Dorin Liviu Zaharia.
Dar era, cum se spune „băiat bun”, bea în rând cu noi, spunea bancuri politice, după unii provocatoare, făcea chefuri dese si avea o colecţie de discuri impresionantă.
Am scris cele de mai sus ca o datorie de onoare faţă de Nicu Vladimir, pe al carui mormânt modest creşte iarba. El nu a fost „lider de generaţie!”, rebel si disident după gustul lui M.Tucă, ci unul din liderii noştri reali, înaintea memoriei căruia ne înclinăm.
Doar cateva cuvinte acum despre actuala ediţie a faimosului festival folk de pe litoral. Dupa numele inşirate, va fi mai mult jale decât nerv.Uimitor pentru unii, natural pentru dl.Tucă, lipsesc marii Mircea Florian, Doru Stănculescu, descălecătorul grup Kiwi (Mircea Valeriu Popa şi Dan Oprina). Alţii vor fi absentând pe bună dreptate, fie că ei înşişi au ignorat manifestarea (celebra d.ră Andronie ştie despre ce vorbesc), fie ca s-au lăsat de meserie, fie că nu sunt consideraţi de rangul Jurnalului Naţional şi de nasul d.lui Tucă, timpanul suprem.
Horia Stoicanu"

p.s. de citit si "Horia Stoicanu - Un interludiu in Cenaclul Flacara" :
http://www.muzweek.net/report/sr0113.htm

sâmbătă, 11 iulie 2009

Folk cu Adrian Sarmasan

Miercuri ora 20 Iron City Adrian Sarmasan isi lanseaza ultimul album.
Daca va place folkul adevarat ne vedem acolo !


Pentru cei mai uituci sau necunoscatori, ghici cine este Adi Sarmasan Printul:

"UN SĂRMĂŞAN. "Cine se naş­te în ploaie,/ de bine, de rău e sortit/ vîntul să nu mi-l îndoaie/ De flori să fie iubit/ Hai, hai, joacă-te iară/ Joacă-te în păru-mi mie minu­nat/ Afară încă mai plouă./ Joacă-te, vîntul n-a stat!/ Doar pentru tine o clipă, parcă/ Ploaia în loc s-a oprit/ Vîntul trist n-a mai zis nimic/ Şi-a pierit/ Buzele tale, petale de rouă/ Ochii, cioburi de zor/ Părul tău re­vărsat în ape, comori"... Aceasta este "Ploaia" lui Adrian Sărmăşan din Turda, o ploaie tăinuită 30 de ani. "Tatăl meu mi-a cumpărat de ziua mea – era prin anul 1975 – o chitară, spune Sărmăşan. Pe vremea aceea erau chitări cu «gîtul» lat. Prindeam greu acordurile, eu aveam mîna mică. Dar am învăţat să cînt singur. Am prins furînd de la unul, de la altul. Eram la liceul militar cînd au început cîntările. Însă tata îmi spunea că trebuie să devin un om pentru societate. Iar regimul militar nu mi-a permis să plec în turnee. În 1978 am avut o apariţie la Alba-Iu­lia. M-au văzut Vasile Şeicaru şi Du­cu Bertzi. Am cîntat piesa «Ploaia», pe care o voi interpreta şi la Folk You!". Adrian Sărmăşan, prinţul din Turda cum i se mai spune, se declară veşnic îndrăgostit de femeile frumoa­se, de tinereţe şi de Folk You! "Pentru mine, acest festival repre­zintă un castel de speranţe făcut pe o vamă de mare, nebun de frumoasă, cu Lună şi valuri neobosite ce ve­ghea­ză ca lumina din sufletele noastre să se împartă dăruite în minuni şi perle de-o vară", se "poezeşte" prinţul." (sursa Jurnalul National)

My Love