Un batrân tâmplar se afla în pragul pensionarii.
Era înca în putere de aceea patronul sau îl mai dorea la lucru în echipa sa.
Cu toate acestea batrânul era hotarât sa se retraga, pentru a duce o viata mai linistita alaturi de familie.
Renunta la un salariu bunicel dar prefera linistea.
Cu parere de rau pentru pierderea unui mester asa de priceput,patronul îi ceru sa mai construiasca doar o singura casa.
Batrânul accepta, însa nu mai punea suflet în ceea ce facea.
Chema ajutoare nepricepute si folosea scânduri nepotrivite.
Si lui îi era rusine de cum arata ultima lucrare.
Când în cele din urma o ispravi, patronul veni sa o vada.
Îi darui tâmplarului cheia de la intrare, zicându-i:
- Aceasta este casa ta, darul meu pentru tine!
Tâmplarul ramase uimit. Ce mare rusine!
Daca ar fi stiut ca îsi zideste propria casa, atunci ar fi facut-o cu totul altfel.
Asa e si cu noi.
Ne construim vietile, punând în ele adeseori nu tot ceea ce e mai bun.
Apoi, cu uimire, realizam ca trebuie sa traim în casa care tocmaine-am construit-o.
Daca am putea-o reface, am face-o mult diferita.
Însa nu ne putem întoarce înapoi.
Ia aminte! Tu esti tâmplarul.
În fiecare zi bati un cui, asezi oscândura sau ridici un perete.
Viata e întocmai cum ti-o cladesti.
Alegerea pe care o faci azi zideste casa în care vei locui mâine.
Deci nu uita: ce faci, te face!
DE CRĂCIUN si ANUL NOU
Acum 3 ani
Un comentariu:
Viata noastra este formata dintr-o succesiune continua de decizii. In functie de cat de bine luam aceste decizii avem si rezultatele. Faptul ca tumultul necontenit al vietii ne impiedica sa rememoram anumite decizii, de obicei cele considerate fara importanta, ne pune in situatia sa ne construim casa sufletului cu ochii inchisi. Daca la asta mai adaugam si faptul ca suntem prea ocupati cu propria imagine si burtica, atunci avem tabloul complet al omului in sec. XXI. Ce mult ne-am dorii ca cel de langa noi, fie ca se numeste frate, sotie sau prieten sa ne fie cu adevarat aproape si sa ne sfatuiasca atunci cand, fara sa stim ne facem singuri.....dar se intampla atat de rar ca nici nu mai bagam de seama.
Cu bine
Trimiteți un comentariu