Cu Iisus in celula – Radu Gyr

Azi noapte Isus mi-a intrat in celula.
O, ce trist si ce’nalt parea Crist!
Luna venea dupa El, in celula
si-L, facea mai inalt si mai trist.

Mainile Lui, pareau crini pe morminte,
ochii adanci ca niste paduri.
Luna-L batea cu argint pe vestminte
argintandu-I pe maini vechi sparturi.

Uimit am sarit de sub patura sura:
- De unde vii Doamne, din ce veac?
Isus a dus lin un deget la gura
si mi-a facut semn ca sa tac.

S’a asezat langa mine pe rogojina:
- Pune-Mi pe rani mana ta!
Pe glezne-avea urme de cuie si rugina
parca purtase lanturi candva.

Oftand si-a intins truditele oase
pe rogojina mea cu libarci.
Luna lumina dar zabrelele groase,
lungeau pe zapada Lui, vargi.

Parea celula munte, parea capatana
si misunau paduchi si guzgani.
Am simtit cum imi cade capul pe mana
si-am adormit o mie de ani…

Cand m’am desteptat din afunda genuna,
miroseau paiele a trandafiri.
Eram in celula si era luna,
numai Isus nu era nicairi…

Am intins bratele, nimeni, tacere.
Am intrebat zidul: niciun raspuns!
Doar razele reci, ascutite’n unghere,
cu sulita lor m’au strapuns…

- Unde esti Doamne? Am urlat la zabrele.
Din luna venea fum de catui…
M’am pipait… si pe mainile mele,
am gasit urmele cuielor Lui.

Sursa: Romanian Voice

Demisie in domeniul IT

“Draga domnule B., ca un biet angajat al unei institutii de prestigiu, am cateva asteptari perfect normale.
Prima dintre ele e ca superiorul meu sa dea dovada macar de o inteligenta infima, care sa o depaseasca putin pe a veveritei din parcul de vis-a-vis.
Dupa ce m-ai hartuit constant si deosebit de enervant pe tot parcursul sarcinilor de serviciu, pot sa afirm cu tarie ca esti unul din putinele deseuri genetice ale vremurilor noastre.
Daca este sa ma intrebi, ca administrator de retea, trebuie sa-ti spun ca am fost angajat pentru ca stiu Unix si Linux si tot restul, dar se pare ca m-ai luat pe post de papagal public, de cand toti colegii se distreaza copios cand incerc sa iti explic cum se face un “cut and paste”.* *Pentru a suta oara!*
Mi-este clar ca nu poti intelege computerele mileniul asta.
Un sistem binar te face sa te zapacesti. Sunt prea multe optiuni, nu? La fel, nu vei intelege niciodata de ce te uraste toata echipa, dar am sa incerc sa iti explic, chiar daca sunt sigur ca va avea acelasi efect ca atunci cand ti-as explica ce este un IP.
Te fatai prin cladire toata ziua, cautand in zadar sa-i prinzi cu fofarlica pe ceilalti. In lumea asta a evolutiei managementului, tu esti alga aia verde-albastruie sau parameciul pe care il inghite toata lumea si de care rade toata lumea.
Daca am vazut ca nu e cale ca situatia sa se schimbe, ma simt fortat sa-mi prezint demisia, dar trebuie sa-mi afirm cateva puncte de vedere:
1. Cand cineva iti cere o recomandare pentru a se angaja, este impotriva firii sa dai una negativa. Cel mai usturator pentru mine ar fi fost sa scrii “Prefer sa nu comentez”.
2. Detin toate parolele oricarui cont din sistem si stiu orice paroluta pe care ai avut-o in ultimii 5 ani. Daca te hotarasti sa faci pe dragutul, o sa public imediat lista ta de “favourites”. Sunt sigur ca un cuvant ca “Lolita” nu este vazut prea bine de partenerii tai de afaceri.
3. Ultima data cand ti-am imprumutat camera foto “sa faci poze la ziua mamei”, ai uitat sa mentionezi ca aveai de gand sa te pozezi singur, nud in fata oglinzii. Apoi, ups, ai uitat sa stergi cardul, ca un repetent al tehnicii ce esti. Sa nu mai zic ca nu am vazut in viata mea asemenea gesturi facute cu sticla de ketchup in pielea goala, dar te asigur ca ele au fost copiate si pastrate la loc sigur, pana obtin scrisoarea aia de recomandare (si incearca sa folosesti spell-check, m-am saturat sa-ti tot corectez gramatica)..
Multumesc pentru timpul acordat si ma astept sa am scrisoarea de recomandare pe birou pana la 8 dimineata, niciun minut mai tarziu! Daca sufli o vorbulita despre ce ti-am scris, fii gata sa iti raspandesc toate obsesiile nesimtite in lumea larga. Nu te pune cu administratorii de sistem, pentru ca ei stiu absolut tot ceea ce faci in timpul liber.

Cu drag,
T.B.”

Nota: scrisoarea este cat se poate de reala, adaptata de redactorii BusinessTime. Autorul este Ted Brewer, care chiar a trimis sefului sau o asemenea demisie.

Mi-ar fi placut sa le scriu eu ...

"Dragostea exista!
Calcati-ma in picioare!
Dati-ma cu capul de pereti!
Taiati-mi venele!
Violati-mi poeziile!
Furati-mi tot tot, pamantul de sub picioare si cerul....impaunati-va cu inteligenta voastra,cu regulile voastre , cu credintele voastre imprumutate, radeti de naivitatea mea, de prostia mea, de fanteziile mele nelimitate, de formele si neformele mele, de lacrimile si nelacrimile din gat, dar eu cred in dragoste,respir in dragoste, ma nasc in dragoste, ma mor in dragoste!
Cred in Acea dragoste!Cred in clipa in care ma scurg si omor timpul cu mine cu tot, cred in alchimie asa cum a crezut Da Vinci.
Cred in viata de dupa moate asa cum au crezut Romeo si Julieta, cred ca acolo, in lume, in lumi,dupa lumi, intre lumi, exista cineva,ceva, pentru care nu mai trebuie sa ma machez, nu mai trebuie sa imi pun masti, nu mai trebuie sa ma rusinez ca sunt geniala in unele si stangace in altele,nu mai trebuie sa exist !
Cred ca undeva in lume o umbra se poate suprapune perfect peste a mea..in acelasi dor de soare, in acelasi dor de luna plina ,de ploaie de vara si de anulare.
Cred in acea dragoste dintoteauna,tanjesc dupa ea din toate vietile si pentru ea am revenit cu atat obstinatie iar si iar si iar in viata.
Nu va mai pierdeti timpul cu mine!
Nu ma mai folositi ca va sunt doar jumatate, nu incercati sa ma convertiti ca va sunt doar o alta umbra, nu incercati sa ma schimbati ca va sunt doar un sablon…..schimbati –va voi in intreg si lasati-ma mie!
Prima umbra negratuita !
Eu nu sunt nimic altceva decat umbra singurei mele credinte .
Daca nu ar fi nu s-ar povesti…..si nu poti tanji dupa ceva ce nu exista.
Asta e limita cunoasterii Amintirea.
Vreau sa imi amintesc de tine, de mine …ajuta-ma!, ajutati-va! "

http://www.corasand.com/2010/01/ajutor.html

Romania Nevazuta

N-ai nevoie de foarte multe: Un pub, o mana de prieteni, cateva chitare, si mai multe carti (scrise sau macar citite...). Daca reusesti sa le aduni impreuna, intr-o duminica dupa amiaza, inseamna ca ai castigat un pariu. Unul pe prietenie! Fie el, pariul pe prietenie, cel al Bocancului literar. Simplu, nu-i asa? Si chiar incep sa cred ca mi-ar putea iesi si mie si multora ca mine! O data, cel mult de doua ori !

Cand insa trece anul si ai in urma muulte pariuri castigate, unul la fiecare doua saptamani, nu mai e asa de usor!

Duminica seara, intr-o locatie noua, in Mojo club, am fost la serile Pariului Pe Prietenie ale Bocancului Literar. Implinea un an. I-am intalnit si i-am ascultat pe cativa dintre prietenii PPP. Laurentiu Ghita, Icarus, Clara Margineanu, Alina Manole, Proiect Tivadar, Indart ...

Finalul a apartinut celui ajuns mai tarziu la aniversare: Ovidiu Scridon.

Multa poezie si proza, multe melodii de suflet ...

La multi ani Sorin, Mariana, George, Lia, pariul pe prietenie, bocancul-literar.ro !

Pe curand!

p.s. Amintea aseara, Clara Margineanu, de Romania Nevazuta, de cei asemenea celor prezenti aseara la PPP, de cei care nu sunt prezenti in media nici pe prima pagina, nici la ore de maxima audienta! Nu sunt "facatori de rating"! Nu sunt creatori de senzational, de barfe, de monden, de prostitutie intelectuala!

Sunt Cei din Linia intai, Cei care tin natiunea in viata! Romania nevazuta e cea reala, cea majoritara !