marți, 22 decembrie 2009

Dupa 20 de ani

"Revolutia a fost a lor, si doar a lor! A celor care au murit atunci pentru visul de libertate"

Acesta este singurul adevar despre decembrie '89!
Multi din cei care au "supravietuit" au ramas doar ca sa le murdareasca memoria!

Ei, cei care nu mai sunt, chiar au crezut si au "facut" revolutie, nu lovitura de stat!
Ei nu voiau certificate de revolutionar!

Am fost aseara la BARICADA DE LA INTER.
Acum 20 de ani, revolutia din Bucuresti venea din Timisoara si in Bucuresti.
Dupa 20 de ani, revolutia din Bucuresti s-a mutat de pe TVR1 pe TVR3.
Si a a durat 3-4 minute.
21 12.
Un eveniment organizat de Paul Cozighian, student la regie-film în ’89.
Aseară, de la ora 21, premiera unui montaj de 30 de minute.
Imagini surprinse de el in 21 decembrie ‘89, au rulat în fata hotelului Intercontinental din Bucuresti.
49 de oameni au fost ucisi atunci.
S-au rostit numele acestora:
“Sunt sora... sunt fiul... sunt mama... sunt tatal ..."
Emotinante cantecele unui grup de copii si poezia lui Mircea Dinescu recitata de Maia Morgenstern...
Si s-a incheiat cu DJ Vasile ...
Participanti foarte putini.
Probabil festivismul si numarul participantilor tin acum doar de evenimente electorale.
Tot politica e de vina se pare. Ca si in ‘89 !
Un tanar, o lacrima, un bradut in brate ...
Cam atat am vazut aseara,
ger si singuratate ...
Durere si lacrimi ...
Mamele...
Surorile...
Fii si fiicele...
Tatii...

Dumnezeu sa-i odihneasca !

miercuri, 9 decembrie 2009

Viziunea lui George Carlin despre BATRANETE

Constientizati ca singura data in viata cand ne place sa "imbatranim" este in copilarie? La mai putin de 10 ani, suntem asa de incantati de asta, incat gandim si in fractiuni de an.
"Cati ani ai?"
"Am patru ani si jumatate!"
Nu vei spune niciodata ca ai 36 ani ..si jumatate. Da, dar ai patru ani si jumatate... Asta e diferenta! Ai ajuns adolescent, acum nu te mai pot opri. Sari de bunavoie la numarul urmator sau chiar putin mai departe.
"Cati ani ai?"
"O sa am 16!"
Poate ca ai 13, dar vei avea 16!
Si vine si cea mai grozava zi din viata ta.... ai 21. Chiar si cuvintele suna ca o ceremonie: ai devenit major, ai 21 ani! YESSSS!!!
Apoi, faci 30. Oooohh, ce se intampla aici? Parca ai fi lapte batut! Ala "se face" si e numai bun de aruncat, nu mai e amuzant, te-ai acrit. Ce nu e in regula? Ce s-a schimbat? Ai DEVENIT major, FACI 30, MERGI PE 40. Whoa!
Pune frana, o iei razna. Pana sa bagi de seama, AJUNGI de 50 si toate visele s-au spulberat. Dar, asteapta!!! IMPLINESTI 60. Nici tu nu credeai ca vei face si asta!
Deci: DEVII major, FACI 30, MERGI pe 40, AJUNGI de 50 si IMPLINESTI 60. Asa viteza ai luat, incat ATINGI 70. Dupa asta este "de pe o zi pe alta", astepti "SA O DUCI PANA MIERCURI".
In varsta de 80 ani, fiecare zi e un ciclu complet: O TII pana la pranz, AI PRINS si 4:30; AI AJUNS si seara asta. Si nu se opreste aici !
In anii 90, o iei usurel inapoi: "Abia am avut 92". Apoi se intampla cel mai straniu lucru: dupa 100, devii iar copil "Am 100 si ..jumatate!"
Va urez tuturor sa prindeti 100 si jumatate cu sanatate!
CUM SA RAMAI TANAR?
1. Ignorati numerele neesentiale. Inclusiv varsta, greutatea si inaltimea.. Lasati doctorii sa-si faca griji in legatura cu astea. De asta ii platim.
2. Inconjurati-va de prieteni veseli. Aia mohorati va deprima.
3. Invatati. Studiati computerul,mestesugurile,gradinaritul, orice. Nu lasati creierul sa leneveasca. "O minte inceata este atelierul diavolului." Si numele diavolului este Alzheimer.
4. Savurati lucrurile simple.
5. Radeti des, mult si din toata inima. Radeti pana nu mai puteti si va trebuie aer.
6. Mai apar si lacrimi. Indurati, suferiti si treceti mai departe. Singura persoana care ne insoteste toata viata, suntem NOI INSINE. Fiti "VII", cat sunteti in viata.
7. Inconjurati-va cu dragoste, indiferent ca asta inseamna familia, animalutele dragi, muzica, plante, hobbi-uri, ce-o fi. Casa voastra este refugiul vostru.
8. Pretuiti-va sanatatea. Daca este buna, pastrati-o. Daca mai are "hibe", reparati-o. Daca nu tine de voi "reparatia", cautati sprijin.
9. Nu va cautati vina. Faceti vizita la mall, in alt judet, in alta tara, dar NU unde este vina.
10. Spuneti-le oamenilor pe care ii iubiti, ca ii iubiti, cu orice ocazie.
SI NU UITATI NICIODATA: Viata nu se masoara cu numarul de respiratii pe care le aveti, ci in momente care iti taie rasuflarea!
Si daca nu trimiteti acest mesaj catre 8 persoane, cui o sa-i pese? Dar impartasiti cu cineva ce va place. Cu totii avem nevoie sa ne traim viata din plin!
Sa va fie ziua minunata
Don't worry, be happy!!!

luni, 30 noiembrie 2009

Bucuresti, Bucuresti

Bucurestiul este a 6-a capitala ca marime din UE
Una dintre cele mai cunoscute preparate culinare românesti – mititeii – au fost inventatzi la sfârsitul secolului al XIX-lea de Iordache Ionescu, proprietarul restaurantului supranumit “La o idee”, care se afla pe strada Covaci. Numele le-a fost dat de ziaristul, pamfletarul si umoristul N.T. Orăsanu, care a compus lista de bucate într-un mod original, pâinea numind-o “o abodantză”, gheatza – “cremă de Siberia”, scobitoarea – “o baionetă”, tzuica – “o idee”. Cârnatzii mici au fost numitzi “mititei”, atunci când, fiindcă se terminaseră matzele pentru cârnatzi, Ionescu a folosit doar carnea amestecată cubicarbonat de sodiu, făcând cârnatzi mai mici si fără învelish. Acestia au fost un succes!
Cea mai veche gara in Bucuresti este Filaret
Primul drum din Bucuresti a fost Drumul de Lemn, astazi Calea Victoriei.
Calea Victoriei era pavata cu trunchiuri de copaci.
Primele omnibuze cu cai au fost inaugurate in Bucuresti in 1840, fiind printre primele orase din Europa care aveau astfel de mijloace de transport
Cimitirul Bellu era locul preferat al hotilor de caciuli de blana. Stateau cocotati pe zid si le pescuiau din capul doamnelor cu o sfoara si un carlig de pescuit. Apoi le vindeau in parcul Tineretului.
Intrarea hotelului Novotel este fatada fostului Teatru National. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, mai exact in anul 1944, s-a urmarit distrugerea Palatului Telefoanelor, bomba insa a ratat tinta si a cazut pe Teatrul National.
Denumirea veche a parcului Cismigiu era balta lui Dura Negutatorul , dar in 1779 Alexandru Ipsilanti pentru a organiza mai bine aprovizionarea cu apa a orasului porunceste sa se construiasca o cismea spre iesirea Stirbei Vosa de astazi.
Numele strazii Lipscani provine de la oraul Leipzig din Germania, lucru ce aminteste de viata comerciala extrem de dinamica a Valahiei.
Orasul Bucuresti este desemnat capitala a Tarii Romanesti in 1659 de catre domnitorul Gheorghe Bica.
Intre 1798 si 1831, populatia Bucurestiului se dubleaza? Recensamantul din 1798 numara putin peste 30 de mii de locuitori in timp ce 33 de ani mai tarziu se ajunge la 60.587 de locuitori.
Intre 1948 si 1992 populatia Bucurestiului a sporit cu peste 1 milion de locuitori, de la 1.025.000 la 2.067.000. La ultimul recensamant, numarul de locuitori al orasului a fost 1.929.000.
Peste 20 de biserici si asezaminte monahale au fost distruse, partial sau total, in perioada comunismului. Dintre cele mai vechi amintim: Biserica Crangasi (1564), Biserica Alba- Postavari (1568), Manastirea Mihai Voda (1591) si altele.
Bucurestiul este infratit cu 9 orase din intreaga lume. Cele mai importante sunt Beijing, Atlanta, Budapesta sau Hanovra.
Palatul Telefoanelor din Bucuresti a fost construit între 1929-1934 în stilul zgârie-norilor americani si a fost până în anii ‘70 cea mai înaltă clădire din Bucuresti.

sursa : from Net, from emails

luni, 9 noiembrie 2009

Casa sufletului

Un batrân tâmplar se afla în pragul pensionarii.
Era înca în putere de aceea patronul sau îl mai dorea la lucru în echipa sa.
Cu toate acestea batrânul era hotarât sa se retraga, pentru a duce o viata mai linistita alaturi de familie.
Renunta la un salariu bunicel dar prefera linistea.
Cu parere de rau pentru pierderea unui mester asa de priceput,patronul îi ceru sa mai construiasca doar o singura casa.
Batrânul accepta, însa nu mai punea suflet în ceea ce facea.
Chema ajutoare nepricepute si folosea scânduri nepotrivite.
Si lui îi era rusine de cum arata ultima lucrare.
Când în cele din urma o ispravi, patronul veni sa o vada.
Îi darui tâmplarului cheia de la intrare, zicându-i:
- Aceasta este casa ta, darul meu pentru tine!
Tâmplarul ramase uimit. Ce mare rusine!
Daca ar fi stiut ca îsi zideste propria casa, atunci ar fi facut-o cu totul altfel.
Asa e si cu noi.
Ne construim vietile, punând în ele adeseori nu tot ceea ce e mai bun.
Apoi, cu uimire, realizam ca trebuie sa traim în casa care tocmaine-am construit-o.
Daca am putea-o reface, am face-o mult diferita.
Însa nu ne putem întoarce înapoi.
Ia aminte! Tu esti tâmplarul.
În fiecare zi bati un cui, asezi oscândura sau ridici un perete.
Viata e întocmai cum ti-o cladesti.
Alegerea pe care o faci azi zideste casa în care vei locui mâine.
Deci nu uita: ce faci, te face!

marți, 3 noiembrie 2009

Gripa Noua (nu Voua !)

In caz ca ramaneti fara masti in timpul epidemiei de gripa H1N1
Va prezentam o masca pe care v-o puteti confectiona acasa
E potrivita si daca purtati ochelari
Un lucru totusi...
ASIGURATI-VA CA MASCA DUMEAVOASTRA E CURATA!!!!!!!!!!
"In case we run out of masks during the H1N1 flu season
Here is a ‘homemade’ mask you can make yourself
It is even compatible with the wearing of glasses
One thing though ---
PLEASE DO MAKE SURE YOUR MASK IS CLEAN!!!!!!!!
"

vineri, 30 octombrie 2009

Ale tineretii ... amintiri



Te salut Iasi- George Toparceanu,publicata in "Calendarul Iasiului" pe anul 1933.
Fond muzical: Vangelis - Prelude

” Sint romani care n-au fost niciodata la Iasi, desi n-ar trebui sa fie nici unul, caci cine n-a fost aici nici nu poate sa strabata cu intelegere foile celor mai frumoase cronici, nici nu se poate patrunde dupa cuviinta de spiritul trecutului nostru care traieste in acest loc mai viu si mai bogat decit oriunde aiurea […]. In constiinta lui nationala ar fi o lipsa daca el n-ar fi vazut orasul care a fost si-si zice inca astazi, cu mandrie, ”capitala Moldovei”…”
Nicolae Iorga

"Te salut, Iasi!

Te salut, oras romantic, plin de parcuri si de flori
Unde noaptea stau de vorba trubadurii visatori
Cu tacerea de pe uliti, cu trecutul si cu luna…
Te salut, oras istoric, oropsit ca-ntotdeauna

Tu, oras de harnici dascali, de poeti dsi carturari,
Leaganul atitor ganduri si-al atitor fapte mari,
Care ai adunat in juru-ti, ca un far incadescent,
Tot ce e inteligenta, suflet mare si talent.

Te salut, oras de basme, cu conturii iluzorii,
Strajuit de sapte dealuri incarcate de podgorii!
Te salut, oras gradina cu castanii tai feerici,
Si cu turnurile tale- si cu cincizeci de biserici,-
Blind oras de odinioara , melancolic si tacut,
Unde fiecare piatra ne vorbeste de trecut,
Unde vechea stralucire ingropata in pergamente,
Se ridica mai curata din pioase monumente
Ce-n sclipirea diminetii despre alte vremi vorbesc:
Cetatuia…Trei Ierarhi…Sfintul Neculai Domnesc…
Te salut, oras al pacii, al poesiei, si-al iubirii,
Unde se intrec in gratii fetele cu trandafirii,
Unde primavara cerul e albastru ca cicoarea
Si din fiece ograda liliacu’si ploua floarea
Peste ziduri invechite , peste garduri, la rascruci…
Tu, oras cu arzatoare si gingase duduci,
Care-au mostenit in zimbet ca si’n tremurul de gene
Frumusetea legendara a femeii moldovene!

Te salut, oras politic, unde vezi la Primarie
Un primar ce vrea sa plece, pe cind sapte vor sa vie!
Te salut, oras romantic, inzestrat cu’n Abator.
Cu o Baie comunala si…c’un Strand racoritor
Unde se prajeste’n soare, pe nisip intinsa-alene,
Frumusetea legendara a femeii moldovene!
Unde vine sa se scalde orice piele napirlita!
Unde poti vedea conturul unei doamne de elita
Cu tricou lipit de coapse si cu toate alea goale,
Ceia ce costa pe vremuri o multime de parale!

[…]
Te salut, oras poetic, plin de visuri si de soapte,
Unde seara ies pe strada pasarelele de noapte
Sa propage abstinenta si s-o raspindeasca’n tara,
Dupa cum le porunceste noua lege sanitara!

[…]
Te salut, oras arhaic, plin de suveniruri sfinte!
Te salut cu toata stima, te salut si …n’am cuvinte."
George Topirceanu

Tu cu cine votezi ?

Un preot se despartea de parohia sa dupa multi ani de slujire. Pe langa masa de adio, s-au gandit sa-i faca si un cadou. Ca peste tot, a fost invitat si un politician sa spuna cateva cuvinte si sa-i inmaneze cadoul. Dar ca toti politicienii, a intarziat, si atunci parintele s-a gandit sa umple timpul cu un discurs.
- Prima mea impresie despre parohia aceasta mi-am facut-o cu ocazia primei spovedanii. M-am gandit ca am fost trimis intr-un loc teribil deoarece primul care s-a spovedit mi-a marturisit ca furase un televizor, ca le-a furat banii parintilor, ca a mai furat si la locul de munca, pe langa faptul ca avea o aventura sexuala cu sotia sefului. In unele ocazii facea trafic si vanzare de droguri. Si la urma a zis ca i-a transmis o boala venerica sorei sale. Am ramas inmarmurit… stupefiat… si foarte speriat! Dar dupa aceea am cunoscut lume care nu semana deloc cu acest individ. Mai mult, pot sa spun ca a fost o parohie de oameni responsabili, cu valori morale, credinciosi, si ca am trait aici ani minunati!
In acest moment soseste politicianul, asa ca l-au chemat repede sa ia cuvantul. Dupa ce s-a scuzat pentru intarziere a inceput astfel:
- Niciodata n-am sa uit cand a venit parintele in parohie… De fapt, am avut onoarea sa fiu primul care s-a spovedit la el….

luni, 26 octombrie 2009

"Omul este ceva ce trebuieşte depăşit. Făcut-aţi voi ceva, să-l depăşiţi?"

“După cântări frumoase, trebuie o vreme de tăcere. E ceea ce fac toţi Oamenii superiori.”
Si ce altceva ai putea face dupa ce incepi joi alaturandu-te JOI’N in Mistic Tree cu Daniel Fat si Cantos-ii si inchei saptamana in Iron City, castigand Pariul pe prietenie al bocanciosilor.
Pentru (ne)cunoscatori trebuie doar sa enumar :
Ovidiu Scridon – Intr-o zi... , Cantos – Ora culorilor, Horia Stoicanu ... Bitter, Daniel Vasilescu - ...americanii, Niky Oagan - Un om adevarat, Karma, Marin Petrache Pechea, Samson Iancu – Tiganii, aurul si diamantele, Amadriada, Lia, Clara, InDArt si putin din Laura si Cora Sand !
Pariul pe prietenie a ajuns sus. I-ar trebui OBLIGATORIU un alt spatiu, nu cel de la Iron City ...
Felicitari amfitrionului Sorin Teodoriu! Atentie la spatiu! Serile PPP sunt mult prea MARI pentru underground !
”Iată-mă deci, trăgând un aer delicios,
de fapt văzduh de paradis,
dungat cu aur, luminos,
cel mai bun aer care-a fost vreodată
venit din lună!”

penru cine nu a recunoscut: Asa grait-a Zarathustra - Friedrich Nietzsche

marți, 20 octombrie 2009

Politichie

“Si cu asta ce-am facut?”

Ne-am trezit din hibernare
Si-am strigat cit am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!?
Si cu asta ce-am facut?

Am dorit, cu mic, cu mare,
Si-am luptat, cum am stiut,
S-avem noua guvernare?
Si cu asta ce-am facut?

Ca mai bine sa ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar traim in saracie?
Si cu asta ce-am facut?

Ia coruptia amploare,
Cum nicicind nu s-a vazut,
Scoatem totul la vinzare?
Si cu asta ce-am facut?

Pentru-a cistiga o piine,
Multi o iau de la-ncepu
Ratacesc prin tari straine?
Si cu asta ce-am facut?

Traversam ani grei cu crize,
Leul iar a decazut,
Cresc intruna taxe-accize?
Si cu asta ce-am facut?

Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte?
Si cu asta ce-am facut?

Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicind nu s-a vazut,
Tara-i plina de vedete?
Si cu asta ce-am facut?

Pleaca-ai nostri, vin ai nostri!
E sloganul cunoscut;
Iarasi am votat ca prostii.
Si cu asta ce-am facut?

“Cuplet al lui Tanase de acum peste 70 de ani de o actualitate descurajanta (!!! )”

vineri, 16 octombrie 2009

Programul "Primul cosciug"

Pamflet cu autor anonim :
"Sa va spun secretul vietii mele: intotdeauna mi-am dorit sa fiu un intretinut. Sa stau cu burtica in sus si toate cele sa-mi vina asa, pe gratis. Din motive care imi scapa, chestia asta nu s-a intamplat niciodata.
Mai nutream, totusi, o speranta: sa prind macar vreo doi-trei ani de pensie si sa nu mai misc un pai. Din pacate, imi dau seama ca nici visul acesta n-o sa se implineasca.
Au grija de asta politicienii, probabil nemuritori.
Altfel nu pot sa-mi explic de ce noua, barbatilor, ni se pregateste iesirea la pensie la saptezeci de anisori. Adica la o varsta la care nepoteii ne vor duce de mana sa facem pipi, ne vor pregati proteza dentara si ne vor face perfuzii cu Gerovital ca sa iesim din casa si sa ne indreptam catre locul de munca (asta daca o sa mai tinem minte pe unde se afla).
Imi si imaginez o zi din ultimul meu an de slujba. La varsta frageda de doar saizeci si noua de anisori, o sa deschid ochii cu noaptea in cap.
Intai, o sa ma mir ca inca mai misc.
Dupa aia, o sa cobor din pat. Crac!, va face genunchiul stang. Zdrang!, va carai cel drept. Vertebrele vor pocni ca un foc de artificii. Plamanii (usor ajutati de cateva decenii de fumat) vor face gnf-gnf! si vor incerca sa traga putin aer. Tensiunea va face vaj-vaj in urechi.. Timp de vreo zece minute, ma voi intreba de ce naiba m-am sculat.
Aha, sa merg la serviciu!
Cu maini tremurand de Parkinson (sau Alzheimer, la alegere), voi pune de un ceai de musetel si imi voi face pachetelul cu mancare. Adica iaurt degresat, paine deloc si pastilele de lecitina (ca sa nu-l confund pe sef cu femeia de serviciu). Apoi, trosnind din toate oasele, ma voi indrepta catre parcare si ma voi catara (cu greu) in masina. Dupa ce voi fi confundat de vreo cinci ori acceleratia cu frana, voi demara catre slujba. Cu douazeci de kilometri la ora, nu mai mult, ca miopia o sa ma impiedice sa vad drumul ca lumea.
La birou, o sa dau mana cu cele trei schelete numite colegi de serviciu si o sa incercam sa ne asezam in fata calculatoarelor fara sa ne starnim prea tare hemoroizii. O sa ne povestim ce viteji eram pe vremea Razboiului de Independenta (da-da, cel din 1877, cand eram tineri) si, in final, o sa ne apucam de lucru. Daca o sa ne mai dea cineva ceva de facut.
Haideti, d-lor politicieni, dati-o naibii...! Chiar aici vreti sa ne aduceti? Sa primim ultimul salariu direct la 'Eternitatea'? Mai bine puneti-ne de pe acum ceva cianura in chenzina, sa terminati mai repede cu noi!".

duminică, 11 octombrie 2009

Mystic JOIN

Exista un inceput si un sfarsit in toate?
Atunci desigur ca si JOIN-ul e supus acelorasi reguli.
Imi aduc aminte cuprins parca de fiorii unei magii, cuvintele cu care se incheia prima mea invitatie la JOIN: "Sa nu zici ca n'ai stiut!". Si nici macar nu stiam cine mi le adreseaza!
Incerc sa depan cronica primei intamplari de toamna, si imi revin in minte intr-o cronologie sentimentala, momentele copilariei JOIN: Intr'un pui de morosan sa nu dai cu bolovan, Al cincelea element, In cetatea blestemata, De Verde ....
Si daca memoria imi evoca momentele, sufletul mi se umple de nostalgice amintiri cu OAMENII JOIN : Daniel, Horia, Ovidiu, Truverii, Cantos'family, Radu, Stefan Mardale si CRI-GRI, Laura, Iulia, Alina,Drum'up, Solo, Laura, Lia, Sorin, Eugen, Lou, Niky... Si imi e dor de gazdele Nautilusului cu destin de Titanic: Ioan si Ileana!
Asa ca joi 8 octombrie a debutat Mystic JOIN, ca o surpriza de ziua Larisei, o seara "de proba" intre prieteni. Cu acelasi farmec si cu aceeasi energie debordanta si contagioasa, entuziastul Don Qijote: Daniel Fat, cu mult cunoscutele si indragitele lui momente comice "cantate tare" sau cele maramuresene, cantate si mai tare (tare frumos !). Bine primit de public si momentul de Tango alaturi de ucenicul sau Victor!
Din momentul in care am ascultat Urmarit , pe Horia Stoicanu nu l-am mai vazut in culori (atunci cand canta), ci doar in sepia pozelor interbelice. Aseara ne-a adus aminte de intamplari din razboi la un biter (Salutari lui Vera :) ), invitandu-ne sa gustam o salata de dragoste de bivuac si incheind cu "Adio, hai zi-o, poate ne mai vedem", interpretate cu acelasi amestec cuceritor de intelepciune si timiditate adolescentina.
Pionieratul a fost facut, tortul pregatit si daruit de Larisa: extra, asa ca voi toti care n-ati reusit sa ajungeti aseara, ne intalnim JOI(N) la Mystic Tree , in Popa Soare nr.7, colt cu Mantuleasa!
Si chiar daca nu sunt un fan al "sfarsiturilor" fie ele si happyenduri(!), vad in ele si partea plina a paharului : fac loc unor noi inceputuri!
La revedere si iti multumesc JOIN Nautilus, bun venit Mystic JOIN!
p.s. "Locatie buna" monser! Atmosfera placuta, intima, preturile asa si asa, se termina mai devreme, pana in doishpice' (deci puteti pleca si cu metroul) sonorizarea in lucru!
Nu pe curand ... ci pe JOIa viitoare prieteni!

miercuri, 7 octombrie 2009

JOIN JOI'N SHOW ...din nou

Maine, JOI 8 octombrie 2009, ora 19:30 un JOI'N SHOW editie speciala in vederea reinceperii stagiunii, intr-un alt spatiu, numit Mystic Tree.
Sunt asteptati toti prietenii si sustinatorii serilor de mixcultura JOI'N.
Intrarea va fi libera, detalii ale locului gasiti pe www.mystictree.ro
telefon:0721 077 600
adresa : Str. Popa Soare nr.7
(colt cu Mantuleasa nr.8)

miercuri, 30 septembrie 2009

Sentimentul romanesc al isteriei

"Sentimentul romanesc al isteriei" - de Mircea Cartarescu

N-am crezut niciodata in specificul national, in "sentimentul romanesc al fiintei", in tot ceea ce filozofii culturii si psihologii maselor ne-au atribuit ca sa ne distinga de alte popoare.
Nu cred ca suntem mai ospitalieri decat altii, mai harnici sau mai hoti. Nu-mi pare nici bine, nici rau ca sunt roman. Uneori regret ca nu m-am nascut elvetian, dar imediat imi aduc aminte ca as fi putut sa ma nasc ugandez.
Suntem si noi, romanii, undeva "la mijloc de rau si bun", cum scria Ion Barbu, un neam sub soare, nici prea-prea, nici foarte-foarte.
Daca n-am luat nici un premiu Nobel, in schimb am inventat stiloul. Daca zidul ni s-a prabusit peste noapte, ne-am apucat, cuminti, a doua zi sa-l ridicam la loc, si tot e ceva. Am fi putut, in definitiv, sa-l lasam in plata Domnului de zid si sa ne caram cu totii in alta parte...
Cu toate astea, exista ceva specific romanesc, ceva atat de adanc in firea noastra, a celor care traim azi pe acest plai de dor, incat m-as hazarda sa spun ca este insasi esenta "romanismului" in acest moment istoric. Este cercul vicios al isteriei provocate de stres si al stresului provocat de isterie.
Dati-mi voie sa fiu, in continuare, mai explicit.
Daca traiesti numai in Romania, e posibil sa nu-ti dai seama ca e ceva in neregula cu lumea din jur. Ai culoarea mediului si te misti o data cu el. Esti una cu toti ceilalti. Dar daca te intorci, dupa o vreme indelungata, in tara e cu neputinta sa nu fii izbit de cat de anormala e umanitatea de aici. De cat de chinuiti sunt oamenii si de cat de rai devin din cauza asta.
Nu se poate sa nu fii uluit de faptul, de pilda, ca una dintre cele mai raspandite strategii de supravietuire e mitocania agresiva. In orice tara civilizata oamenii incearca sa-si menajeze nervii cat se poate de mult. Sunt prevenitori unii fata de altii in forme duse aproape pana la caricatura.
Si-au dezvoltat zambete sociale si ritualuri de contact care sa elimine, practic, posibilitatea oricaror conflicte. Cand cineva te contrazice, ii zambesti si spui: "We agree to disagree" ("am
cazut de acord ca nu suntem de acord"). Cand cineva te calca pe picior, te grabesti sa-ti ceri tu scuze.
O ipocrizie blanda si surazatoare te intampina peste tot, ca un balsam care alina toate ranile si satisface toate susceptibilitatile. Aceasta ipocrizie poarta numele de politete si e esentiala pentru fluidizarea substantei sociale.
Romanul nu este asa pentru ca nu poate fi, obiectiv, asa. Pentru ca la noi, daca esti bun, esti calcat in picioare. Sa ne imaginam o tanara care devine vanzatoare. Isi iubeste meseria si isi propune sa fie cat mai draguta si mai serviabila cu clientii. Zambetul profesional, acel zambet
care vinde marfa, i se va sterge insa curand de pe fata dupa ce vreo cinci-sase insi ii vor tranti cate-o badaranie sau vor incepe sa urle la ea ca nebunii, chiar din prima zi de lucru.
Sunt toate sansele ca dupa o luna de zile zambetul sa-i dispara complet, iar dupa un an sa avem vanzatoarea noastra standard, acra si scarbita, care te repede de nu te vezi.
Badaranii de care-am vorbit nu sunt nici ei badarani din nastere. Si ei sunt bieti oameni la care s-a urlat si care-au fost umiliti de cand se stiu.
Au devenit scarbosi pentru ca au simtit pe pielea lor ca nu tine sa fii dragut cu ceilalti. Pentru ca, la toate ghiseele, au rezolvat numai urland..
Pentru ca doar fiind mitocani au avansat social, calcand peste cei blanzi.
In armata, soldatii sunt extrem de chinuiti "in perioada" de sergentii lor.
Cand ajung ei insisi sergenti, ii chinuiesc pe noii recruti si mai abitir.
Si tot asa, in toate straturile sociale si la toate nivelurile, romanii isi sunt
propriii calai si propriile victime intr-o societate profund alienata psihic, o societate isterica.
Cred ca asta ne distinge, ca romani, in lume, la ora actuala:
tensiunea continua la nivelul vietii cotidiene. Starea continua de explozie, care ne provoaca ulcere si atacuri cerebrale.. Conflictul generalizat al fiecaruia cu fiecare. Nu vreau sa spun prin asta ca suntem fundamental rai.
Fireste, ne-au impins spre asta saracia si lipsa de orizont, carentele de educatie, perplexitatea maselor taranesti dezradacinate si aduse in ghetourile marilor orase. Pot fi si alte explicatii obiective. Dar e inca ceva, mai subtil, mai intunecat in tot acest chimism social.
Inraiti de lumea in mijlocul careia traim, cu timpul incepe sa ne placa sa fim rai.
Sadismul nostru rabufneste atunci in insulta si obscenitate. Incepem sa ne mandrim cu grobianismul nostru si, exhibitionisti ai moralei, ne dezbracam voluptuos de caracter in aplauzele excitate ale publicului.
Curand, devenim la fel de cinici, la fel de incapabili de a distinge binele de rau ca tarfele, securistii si noii imbogatiti.
Ascensiunea (sau doar supravietuirea) noastra sociala e marele premiu castigat cu pretul mitocaniei noastre.
Iar cercul acestei nevroze nationale nu ar putea fi spart decat printr-o lunga terapie care, ca orice demers psihanalitic, ar fi lunga, scumpa si cu un rezultat incert. Nu cred ca ne-o putem permite deocamdata. "

joi, 17 septembrie 2009

Fraza anului: castigatorul Premiului Nobel pentru Literatura

“In lumea actuala, se investeste de cinci ori mai mult in medicamente pentru virilitatea masculina si silicoane pentru femei, decat in vindecarea bolii Alzheimer. Din aceasta cauza in cativa ani, vom avea batrane cu ţîţe mari si batrani cu p…a tare, dar niciunul nu-si va aduce aminte la ce servesc”..

marți, 25 august 2009

Poveste (?) EUropeana

A fost odată un ţăran sărac şi cinstit, român. (El putea fi deopotrivă bulgar, bosniac, albanez, slovac sau ucrainian, importante fiind - în acest caz - sărăcia şi cinstea. De altfel, în variante, legenda circulă şi în folclorul nou al amintitelor popoare).
În sătucul său natal, izolat de lume, se zvonise că undeva departe, peste nouă mări şi nouă ţări, s-ar fi aflat o baroneasă înstărită, cu dărnicie fără seamăn, care s-ar fi numit Uniunea Europeană. Şi zvonul nu era numai zvon, căci văzuse omul prin vecini, ba pe unul, ba pe altul, fălindu-se cu darurile acesteia.Într-o bună zi şi-a luat toiagul şi a purces la drum. A bătut la poarta palatului şi i s-a deschis. Doamna cea mare l-a primit, l-a poftit să şadă şi, fiindcă era
peste măsură de ostenit, l-a îmbiat cu Coca-Cola şi gumă de mestecat. Ţăranul a gustat cu măsura din bucate şi nerăbdător, şi-a spus păsul:
"Mărită Doamnă Uniune, am auzit că faci daruri celor nevoiaşi. Eu am acasă, pământ bun, ape limpezi, am şi păduri. Iarna însă-i cam lungă la mine în ţinut,
aproape şapte-opt luni pe an. Ca să lucrez bine aş avea nevoie de o pereche de încălţări.
Doamna Uniune Europeană l-a măsurat din cap până în picioare şi a rămas cu privirea pironită la degetele acestuia, vineţii, înfrigurate, bătătorite şi prăfuite
de drum. Apoi a glăsuit: "Omule, eşti desculţ şi eu te înţeleg... Dar, tot ce-ţi pot oferi este o bască. Una nouă şi de calitate europeană - Armani.Ţine de frig, de ploaie."
Omul a luat basca, a oftat dezamăgit, a mulţumit şi a făcut calea-ntoarsă spunându-şi:"Totuşi e doamnă bună. Putea să nu-mi dea nimic".
A trecut iarna şi din gerurile sale cumplite, omul a ieşit destul de bine, doar cu un deget degerat. Apoi vara istovindu-se, a purces iar pe lungul drum al Doamnei Uniuni, spunându-i păsul vechi:"Sunt desculţ. O pereche de încălţări mi-ar prinde tare bine".
Doamna l-a privit cu înţelegere şi căldură, l-a ospătat cu Coca-Cola, oferindu-i iar o bască nou-nouţă, de firmă.
"Dacă-i degeaba, merită s-o iau" îşi spune la întoarcere ţăranul cel sărac şi cinstit.
Iarna a trecut cu chiu cu vai şi în afara altui deget de la picior, numai unul, degerat şi amputat de doctor, omul n-a avut de suferit.A urmat primavara, vara şi pe când frunzele s-au îngălbenit, ţăranul şi-a amintit de Doamna cea darnică, pornind iar spre ea, să-şi încerce norocul. Dinaintea acesteia şi-a băut cu poftă paharul de Coca-Cola, ba a mai cerut încă unul, căci începuse să-i placă, dar de întors s-a întors tot cu o basca.
Totuşi nu s-a dat bătut. An după an a străbătut calea plin de speranţă, primind cu politeţe ştiutul dar.
Până într-o iarnă, când zăpezile şi gerurile au fost mai amarnice ca niciodată. Prins cu treburile, picioarele i-au degerat şi doctorul a trebuit să i le amputeze, spre a-i salva viaţa.
Purtat pe braţe de vecini, omul a bătut la poarta Doamnei Uniuni care, iute, şi-a dat seama de trebuinţe,făcându-i cadou un cărucior de invalid, cu rotile, nou
şi strălucitor, având douăzeci şi una de viteze şitelecomandă. Omul a mulţumit şi întorcându-se în satul său cu maşinăria cea arătoasa a stârnit mari invidii.
De aici i s-a tras un necaz: într-o noapte a fost călcat de hoţi. Aceştia nu găsiseră mare lucru, dar plecaseră acasă cu saci întregi de băşti. Oameni cu frică de Dumnezeu, îi lăsaseră, totuşi, căruciorul.
În prag de iarna, ţăranul s-a pomenit astfel fără nici o bască.
Aşezat comod în căruciorul său silenţios, a pornit iar cale de nouă munţi şi nouă ţări, s-a înfăţişat Doamnei Uniuni şi i-a spus:"Mărită Doamnă, m-au călcat hoţii şi acum, la căderea zăpezii, sunt cu capul descoperit.
Fii bună şi dă-mi o bască, fiindcă ştiu că ai şi poţi".
Doamna l-a măsurat din cap până la brâu (acolo unde începea căruţul) şi gânditoare i-a spus:"Bade dragă, eu te înţeleg. Dar, tot ce-ţi pot dărui acum este o pereche de încălţări. Apropo, aşa cum te văd, cred că nu poţi munci. Nu-mi vinzi mie pământul dumitale? Cu banii primiţi ai putea să-ţi cumperi cea mai bună bască".
Această legendă, ca orice bucăţică de folclor, are autor necunoscut. Dar personajele, din păcate, le vedem în fiecare zi în jurul nostru...

vineri, 31 iulie 2009

CRONICA UNUI EŞEC ANUNŢAT de Horia Stoicanu




http://cauta.trilulilu.ro/audio/nicu%20vladimir

"CRONICA UNUI EŞEC ANUNŢAT

În memoria lui Nicu Vladimir

Ziceam în sine-mi, îndată ce am fost înştiinţat: bine ca s-a ispravit cu nărozia acestui titlu de festival, aşanumitul „Folk You”, de un prost gust egalat doar de propria vulgaritate. Din lac în puţ însă, manifestarea se cheamă acum „Florian Pittiş”, botezată după cunoscutul mason, Nimic de mirare, chiar omul inventase străpungătoarea denominaţie. Au ce să-l fi îndemnat pe Marius Tucă, cel din vremuri vechi cu umerii şi urechile de tablă, la atare voltă ? Să fi fost o idee a colegului său din Caracal Dan Diaconescu, ori vreo sugestie a mentorului A. Păunescu, dascălul de discreţionarism, nepotism si aranjamente obscure ?
Ştie oare vreunul din tinerii, entuziaştii si nevinovaţii amatori de folk prezenţi la Vama Veche cine a fost în realitate personajul Pittiş ? Amfitrionul, organizatorul, papalitatea spiritului rebel si independent ? Păi să povestească martorii chipul cum se ascundea rebelul sub pat la schimbarea din 1989 ! A inventat singur o legendă potrivit căreia fusese „interzis”. Cum însă erau universal cunoscute relaţiile lui cu protipendada comunistă, în urmă s-a rezumat să clameze existenţa unei avizări prin care ar fi fost oprit să se manifeste în cunoscutul „Club A”. Nici urmă din această faimoasă circulară nu a fost găsită în scriptele vechii oficialităţi. Spre marele haz al leatului meu, se mai complăcea a se crede „lider de generaţie”. Asemenea pretenţie a stârnit hohote enorme din centrul Munchenului până pe malurile Tamisei, rockerii emigraţi ştiind exact cum stă treaba.
Poate părea nefiresc să înşir aici asemenea amănunte, capul lojei fiind mort şi îngropat. De mortuis nil nisi bene. Dar faptele stau oarecum altfel. Mort şi îngropat este şi artistul, marele şi bunul nostru coleg Nicu Vladimir, spirit mândru şi fertil, personalitate plurivalentă faţă de care Pittiş, idolul lui Tucă & Co.,s-a purtat mizerabil până în ceasul de pe urmă. I-a plătit însă parastasele vreme de şapte ani ! Ce să mai spun de enormitatea că, Vladimir aflându-se la capatul puterilor, nimeni din familie, ba nici chiar „bunul prieten Moţu” nu a catadicsit să îl ducă la un simplu examen cardiologic ? A trebuit să se ocupe altcineva de internarea la Fundeni, prea târziu. Bineînţeles, menţionarea unui atare amănunt este jenantă şi o consemnez doar pentru a se vedea ca vorbesc dinăuntrul situaţiei şi că nimeni din rudele de sânge sau prin alianţă, oricat de înfraţite ar fi acum cu dl.Tucă, nu poate aduce contraargumente cu o valoare morala cât de maruntă.
Pe scurt,ce fu până la urma cu acest F.Pittiş, prin ce s-a remarcat ? Refuz să aduc în discuţie bizareriile lui intime, însă, una peste alta, ce a lăsat în urmă ? Colegii din teatru vorbeau despre el ca despre un confrate mediocru, în ciuda rolurilor generoase primite de-a lungul carierei; asta, bineinţeles, până nu s-au dezlanţuit obişnuitele osanale post mortem şi furia prosternărilor masonice. În muzică nu s-a ilustrat prin nimic notabil, excepţie facând flotările şi diversele circării la care se deda pe scenă, cu prosopul lui Armstrong după gât, etc. Altminteri, bun animator. Bucăţile interpretate erau simple traduceri şi adaptări după B.Dylan şi alte celebritaţi ale anilor 70. Nu pot cita o singură idee care să-i fi aparţinut, tot bagajul lui intelectual de hipiot rezumandu-se la cateva cugetări fruste, ciripite ad litteram din piesele lui Dorin Liviu Zaharia.
Dar era, cum se spune „băiat bun”, bea în rând cu noi, spunea bancuri politice, după unii provocatoare, făcea chefuri dese si avea o colecţie de discuri impresionantă.
Am scris cele de mai sus ca o datorie de onoare faţă de Nicu Vladimir, pe al carui mormânt modest creşte iarba. El nu a fost „lider de generaţie!”, rebel si disident după gustul lui M.Tucă, ci unul din liderii noştri reali, înaintea memoriei căruia ne înclinăm.
Doar cateva cuvinte acum despre actuala ediţie a faimosului festival folk de pe litoral. Dupa numele inşirate, va fi mai mult jale decât nerv.Uimitor pentru unii, natural pentru dl.Tucă, lipsesc marii Mircea Florian, Doru Stănculescu, descălecătorul grup Kiwi (Mircea Valeriu Popa şi Dan Oprina). Alţii vor fi absentând pe bună dreptate, fie că ei înşişi au ignorat manifestarea (celebra d.ră Andronie ştie despre ce vorbesc), fie ca s-au lăsat de meserie, fie că nu sunt consideraţi de rangul Jurnalului Naţional şi de nasul d.lui Tucă, timpanul suprem.
Horia Stoicanu"

p.s. de citit si "Horia Stoicanu - Un interludiu in Cenaclul Flacara" :
http://www.muzweek.net/report/sr0113.htm

sâmbătă, 11 iulie 2009

Folk cu Adrian Sarmasan

Miercuri ora 20 Iron City Adrian Sarmasan isi lanseaza ultimul album.
Daca va place folkul adevarat ne vedem acolo !


Pentru cei mai uituci sau necunoscatori, ghici cine este Adi Sarmasan Printul:

"UN SĂRMĂŞAN. "Cine se naş­te în ploaie,/ de bine, de rău e sortit/ vîntul să nu mi-l îndoaie/ De flori să fie iubit/ Hai, hai, joacă-te iară/ Joacă-te în păru-mi mie minu­nat/ Afară încă mai plouă./ Joacă-te, vîntul n-a stat!/ Doar pentru tine o clipă, parcă/ Ploaia în loc s-a oprit/ Vîntul trist n-a mai zis nimic/ Şi-a pierit/ Buzele tale, petale de rouă/ Ochii, cioburi de zor/ Părul tău re­vărsat în ape, comori"... Aceasta este "Ploaia" lui Adrian Sărmăşan din Turda, o ploaie tăinuită 30 de ani. "Tatăl meu mi-a cumpărat de ziua mea – era prin anul 1975 – o chitară, spune Sărmăşan. Pe vremea aceea erau chitări cu «gîtul» lat. Prindeam greu acordurile, eu aveam mîna mică. Dar am învăţat să cînt singur. Am prins furînd de la unul, de la altul. Eram la liceul militar cînd au început cîntările. Însă tata îmi spunea că trebuie să devin un om pentru societate. Iar regimul militar nu mi-a permis să plec în turnee. În 1978 am avut o apariţie la Alba-Iu­lia. M-au văzut Vasile Şeicaru şi Du­cu Bertzi. Am cîntat piesa «Ploaia», pe care o voi interpreta şi la Folk You!". Adrian Sărmăşan, prinţul din Turda cum i se mai spune, se declară veşnic îndrăgostit de femeile frumoa­se, de tinereţe şi de Folk You! "Pentru mine, acest festival repre­zintă un castel de speranţe făcut pe o vamă de mare, nebun de frumoasă, cu Lună şi valuri neobosite ce ve­ghea­ză ca lumina din sufletele noastre să se împartă dăruite în minuni şi perle de-o vară", se "poezeşte" prinţul." (sursa Jurnalul National)

vineri, 19 iunie 2009

Phenomenon

Am aniversat in noaptea de joi FENOMENUL JOI'N = Omul Daniel Fat + show-ul de joi pe care l-a creat si pe care a reusit sa-l creasca de la o saptamana la alta pana la editia 15 din seara aceasta.
La multi ani Daniel si felicitari pentru serile magice pe care le imparti cu noi in fiecare joi.
Phenomenon, adica energie, munca, talent, nationalism si credinta!
Daca va regasiti in aceste cuvinte, va chem cu tot sufletul sa va bucurati joia in clubul Nautilus, la Joi'n show.
Intrucat e ora 3 din noapte si voi lipsi o saptamana, incerc sa scriu doar cateva cuvinte despre seara aniversara. Promit sa revin la sfarsitul saptamanii viitoare.
Magnifica noapte, ce ti-ai putea dori mai mult ?
Ca de obicei seara debuteaza cu minirecitalul lui Daniel Fat. Pentru Tangoul mititel, urca pe scena Victor Filote, pustiul de 8 ani, fanul numarul unu al acestor seri. Aplauzele curg in valuri.
Ne delectam cu Niky Oagan cu deja binecunoscutul Baiat destept!
La pian si cu o voce despre care veti auzi curand: Ana Maria Nicoara !
Publicul neobosit si darnic: multe aplauze!
Urmeaza un recital cum altfel decat de suflet si din suflet - Horia Stoicanu: Dragostea e o salata, Gelos tango - dedicat sotiei, Numai o vadra - dedicatie lui Ioan, capitanul Nautilusului, Orasul bucuriei, Veteranul, si Adio. Saptamana viitoare nu lipsiti la un cocert unic: Horia Stoicanu, invitatul special al JOI'N show Naultilus.
Si ma simt inundat de o imensa bucurie, la derularea atator minuni muzicale
Surprizele nu se opresc: Radu Captari inca un profesionist al chitarei si cu o voce cum rar se poate auzi.
Vine un intermezzo Maramures - pui de morosan Daniel Fat!
Aplauze! Multe! Cum de multe ori se aud la JOI'N show!
Caldura si incantare vin si de la grupul Cantos pe care i-am auzit cu un cantec nou de mare sensibilitate. Un viitor sigur slagar folk!
A fost si un moment de open stage: Elena ! Felicitari pentru Haven si pentru curaj!
Si am plecat dupa scurtul moment Truverii! Mi-am adus aminte de vremurile cand cantam alatturi de Mihai Todor: Omule Pomule !
Victor adormise de mult, eu am astazi un drum lung de facut, asa incat a trebuit sa plec!
La multi ani Daniel!
Superba seara, minunat public ... artistii, cu har Dumnezeiesc!

sâmbătă, 13 iunie 2009

Buna dimineata azi, Buna dimineata maine

Buna dimineata azi,
Buna dimineata maine,

Si tot asa pana se termina diminetile pentru fiecare dintre noi !
(Laura Bandila)

Daca e marti e Belgia, daca e joi e JOI'N Show. Atat cat va mai fi!
Stagiunea de iarna - primavara se incheie curand cu sesiunea de vara. Vor mai fi probabil doar doua seri. Una maramuresana cu Daniel Fat - regele balului, si ultima cu "profesorul" Horia Stoicanu !
Nu le ratati, nu se stie ce va mai fi la toamna! Vorba lui Daniel, sa nu ziceti ca nu v-am zis!
Joia aceasta, a treisprezecea, s-au spart ghinioanele si superstitiile (sper)!
Si mi-am reincarcat bateriile cu un joi'n('t) de suflet(e) !
Incerc sa ma joc astazi pe versurile lui Marin Sorescu.

Am zarit lumina pe pamant
Si m-am nascut si eu.

Si nu numai eu m-am nascut in zodia aceasta a Gemenilor. Si Daniel Fat si Laura Bandila si Alec si Eugen Avram.
Si i-am cantat La multi ani aseara Laurei cea cu obrajii de mac, cu cosite de Cosanzeana si cu foarte multe emotii in intermezzo-ul de pe scena. Data viitoare vino singura, emotiile lasa-le printr-un ungher intunecat, la Joi'n esti deja veterana !
Despre Niky Oagan va spun doar: Un baiat destept inca doua cantece! Si-a plecat caci risca sa adoarma in club dupa o zi foarte obositoare la job.

Sanatosi? Voinici?

Cum o mai duceti cu fericirea?
Multumesc, nu-mi raspundeti.
Abia am timp să pun întrebări.
Si i-am cantat La multi ani si lui Eugen caruia ii multumesc pentru ca a venit tarziu in noapte in Nautilus sa petreaca si sa cante si alaturi de noi!

Dar îmi place aici
E cald, e frumos
Şi atâta lumină încât
Creşte iarba.
Si am cantat cu totii alaturi de Nelu - Nautilus, s de Edi - Eduard (un virtuoz al chitarei si al pianului) melodii din folkul calsic al tineretilor noastre mai apropiate sau mai indepartate!
Felicitari Eduard pentru compozitia nou nouta, cea cu Dumnezeu si calul! Am ascultat anul acesta poezia, recitata de maestrul Florin Piersic!
Emotionanta!

Iar fata aceea, iată,
Se uită la mine cu sufletul...
Nu, dragă, nu te deranja să mă iubeşti.
De fapt nu se uita la mine. Era Alexandra si se uita continuu la Alec. Ba mai mult. Il saruta incontinuu. Si intre doua incontinuuri ne cantau! Era concertul invitatiilor serii Alexandra si Alec. Si lui Alec i-am cantat La multi ani !

O cafea neagră voi sorbi, totuşi
Din mâna ta.
Îmi place că tu ştii s-o faci
Amară.

Sunt sigur ca ati ghicit ce a mai fost: sufletul serilor Joinshow, Daniel Fat,. Cu melodii din repertoriul comic-clasic dar si cateva morosene alaturi de mama de Bucuresti! Si ne-a dezvaluit ce seara si ce invitati si ce-o sa petrecem joia viitoare! Si-o sa-i cantam si lui Daniel La multi ani si La multi JOINI in noaptea dinspre JOI'N spre vineri !

Cum adica am uitat pe cineva?!
La un moment dat,
Seful garii a facut semnu'ntrebarii...
Si-a zis: As bea un biter/Cum beam pe vremea lui Hitler.
Dragostea e o salata si Ion se culca.
A fost Horia Stoicanu, desertul de suflet de JOI'N seara!

Era trecut de ora trei dimineata (noaptea). Eu am plecat, dar cine a mai vrut a mai ramas ...!

marți, 9 iunie 2009

Spre cetatea blestemata, asezata la intrarea in infern

Joi am avut din nou bucuria de a fi la bordul JOI'N showului de pe Nautilus. Arhiplin: si clubul cu prieteni si showul cu multe surprize placute. Saptamana trecuta, Horia imi spunea ca vine cu placere la serile de JOI'N pentru ca ne simte ca "suntem ai lui". Aseara ne-a cantat si a fost din nou "al nostru". Iti multumesc Horia ca de fiecare data esti "profesorul" care ne bucuri cu lectii de valoare, profesionalism si modestie. Alaturi de binecunoscutele Dragostea e o salata si Balada contabilului sef, ne-a incantat cu o prima auditie ce mi-a sugerat si titlul acestei postari:
Spre cetatea blestemata,
Spre cetatea asezata la intrarea in infern,
Spre orasul Bucuresti.
o bijuterie pe care abia astept sa o ascult pe un viitor CD, alaturi de Urmarit si Adio.
Si-au mai fost in a douasprezecea noapte de JOI'N:
Alexandra Ivan si Alec - invitatii de saptamana viitoare,
Ana Maria Nicoara, venita de la Brasov special pentru JOI'N, cu doua covers si doua piese proprii - pacat de pianul care nu s-a ridicat la valoarea ei !
Ovidiu Mihailescu - in rolul de invitat principal al serii, cu piese vechi si noi:
Fericit - nefericit, Imperfect, Cipilica, La mare - un potential imn al turismului, Jeni, Lili, Cu luciu pe piept, Cowboy-ul Nelu ...
Eugen Avram cu Te-as intelege din priviri, Fata pe role si Cantec pentru tine
si Gyuri Pascu ce mi-a reamintit La jumatatea vietii.
Am plecat impreuna cu Horia Stoicanu, pe la ora doua din Nautilus. Dar showul a continuat cu un jam session Gyuri-Jul Baldovin pana spre ora patru din dimineata!
O fi (sau nu) dupa cum spune Horia, cetatea blestemata! Poate! Dar sigur e si binecuvantata cu artisiti din intamplari precum JOI'N show!
Imi cer scuze celor care urmaresc blogul, pentru intarzierea in postarea cronicii! Dar in acest weekend am mai adaugat un an celor deja multi impliniti!

miercuri, 3 iunie 2009

JOI'N Nautilus ne-am luat ratia de fericire

De mult, foarte de mult, doar unii isi mai aduc aminte, am iesit pe strazi in decembrie parca, si la Piata Romana, era un graffiti ce spunea cam asa:
DE CRACIUN, NE-AM LUAT RATIA DE LIBERTATE
Nu va mai aduceti aminte, nu-i asa? Era in decembrie 1989, cand nu toate veneau de la sine, cand multe din "banalitatile de azi" erau cel mult vise de neimplinit! M-a intrebat Victor, baiatul meu cel mic de 8 ani, un foarte mare fan al serilor JOI'N : -Pe vremea ta, era televizor? Atunci pe timpul aluia ... cum il cheama?
-Ceausescu - i-am raspuns si m-a cuprins o nostalgie amara.
Ce-am sperat atunci si ce avem azi, nu e loc de discutat acum, pe blog. Ma bucur ca macar copiii mei n-au gustat din intunericul acelor vremuri.
Pot doar sa va marturisesc, ca eu am primit infinit mai multe decat inainte.
Ce daca n-am job de o luna si jumatate!
Ce daca nu-mi da partidul bloc, "servici", bilet la statiune prin sindicat, ratia de zahar, de ulei sau de paine!
Pot astazi sa incerc sa fiu un om liber (vorba lui Ovidiu Scridon, el este, eu inca incerc !).
Am azi in schimb multe izvoare unde-mi pot hrani si odihni sufletul.
Si de aceea merg joia in Nautilus, sa-mi iau ratia de fericire.
Joia trecuta (28 mai 2009) mi-am bucurat mintea si sufletul cu Horia Stoicanu intr-o seara cu o atmosfera de exceptie, chiar daca incalzirea publicului a durat ceva mai mult !
Am inchis ochii si-am visat frumos, ascultand-o pe Iulia Gusatu, si mi-am adus aminte de Om Bun, de Vali Sterian, si de anii de studentie alaturi de Cantos.
Despre organiza(c)torul DAnieL FaT, scriu mult mai frumos altii, mai specialisti. Eu vreau sa-i multumec azi, Omului DanieL Fat, pentru ca joi de joi'n in Nautilus imparte cu noi serile de mix-cultura!

luni, 25 mai 2009

Dan Puric - De ce sa fim PATRIOTI si mandri ca suntem ROMANI

La Pariul pe Prietenie castiga toti cei prezenti

Pana in seara de 24 mai aveam in minte o definitie gresita a pariurilor : unii pierd si altii castiga!
FALS! La serile Pariu pe prietenie ale Bocancului literar toti cei prezenti sunt castigatori! Eu am fost castigator si spiritual si material! Cum de ce ? Ati uitat deja ce v-am povestit acum doua saptamani? OK. Mai fac o incercare pentru a va trezi curiozitatea, in speranta ca veti abandona televizoarele si ziarele ce abunda in stiri precum :
• Marsul gay a colorat "Victoria Socialismului", Adevarul Online
• Carnatul secuiesc - revelatia de week-end a Elenei Udrea, Gandul

• Cum sa fii frumos pe timp de criza cu bani putini, Evenimentul Zilei
• Gripa porcina a ajuns la Ruse, Adevarul Online
• Marian Vanghelie: Si
cand dorm gandesc si am foarte multe idei, Ziua
• Blaga: Convingerea mea este ca Traian Basescu va candida, Ziua
• Mircea Geoana vrea premier din PSD, Evenimentul Zilei

• Elena Basescu, intimpinata de tineri, in Neamt, Ziarul Ceahlaul
Intamplari minunate precum cele din aceasta seara n-au loc in mass media sau poate doar in pagina 3335 sau la erata. Ele nu aduc reiting si pot dauna grav starii de imbecilitate (iertat fie-mi cuvantul). Se intrebau George si Sorin de ce nu a fost arhiplin aseara (eu m-am bucurat ca un egoist ce sunt: a fost ceva mai putin fum si mai multa atentie) . Ma intreba Sorin ce cred despre scaderea calitatii creatiilor pe bocancul-literar.ro . Eu unul, nu ma mai intreb de mult. Doar ma mai lamentez retoric din cand in cand! Pentru ca poezia, muzica, arta in general nu ghiftuiesc stomacul si portofelul! Eu imi doresc sa fiu in aceste seri alaturi doar de cei care stiu unde vin! Stiti doar : esentele tari se tin in sticle mici! Mai bine elitist decat populist! Mie-mi place sa savurez intimitatea acestui gen de spectacole!
Si mai am un raspuns la una din intrebarile lui Sorin din miniinterviul cu care m-a surprins si magulit in deschiderea pariului pe prietenie din 24 mai 2009. Poezia, starea de poezie o putem ineca si in bautura si in butoiul cu melancolie si in singuratete, dar ar fi pacat sa nu o logodim cu alesul ei Muzica! E Dumnezeiesc!
A fost o seara prea bogata!
Pentru ca au fost maestrii de la Cri-Gri in doua reprize cu multe din cele 11 povestioare de pe ultimul lor album, pe care il vor lansa pe 9 iunie la teatrul evreiesc:
Cătălin Ştefănescu Pătraşcu-chitare,
Daniel Ivaşcu-percuţie,
Zsolt Bara-chitară,
si bineinteles basul si vocea lui Stefan Mardale!
Recitesc postarea din 10 aprilie de dupa Joi'n show ( http://frazec.blogspot.com/2009/04/al-cincilea-element.html) si nu cred ca as putea scrie mai mult decat atunci despre
ei! Adaug doar inca un Multumesc, Bravo CRI GRI ! In mod sigur mai vin sa va ascult!
Si a mai fost ’Prezenta de la distanţă’, poeta Elena Victoria Glodean din Câmpina, in lectura Liei Danescu.
Si ne-au descretit fruntile
momentele de umor daruite de teatrul InDArt.
Inedit pentru mine, doua voci superbe, doua recitaluri (scurte) intr-o singura seara pe aceeasi scena: Lu Cozma, pe care o mai ascultasem in Nautilus si o mai veche cunostinta Iulia Gusatu. Cu o asa minunatie de voci de heruvim, le-as asculta mereu cu aceeasi placere, chiar si pe versurile de la prognoza meteo :) ! Felicitari Iulia pentru largirea repertoriului. Ma repet spunandu-ti ca astept sa vin la o seara doar a ta ... pe scena!
Inchei cu
rubrica cea nouă: "Invitaţie la Scenă - oricine doreşte să citească, să recite ori să cânte, este liber să vină pe scenă atunci când moderatorul serii va anunţa rubrica. Cel mai bun va pleca acasă cu albumul RED, coautori Lu Cozma şi Steve Askew. "
Au concurat Burloiu, Ionut, Dan (emotionant, tata si fiica, chitara si voci, cantand Hai pui/Hai dor Mama de Panait Cerna) si vorba unui mare inaintas : "cu voia dumneavoastra, ultimul pe lista" , eu, adica Cezar.
Invingator(i) : Tot(i) cei de mai sus !
Retineti, numai cine (se) joaca, poate castiga !

Ii multumesc lui Lu pentru CD !
Ce s-o castiga data viitoare :)) ?
Dupa capetele de afis de aseara : Stefan Mardale (Braila), Iulia Gusatu (Galati) Lu Cozma (Vaslui) plus EU (Vaslui) pot spune cu voce tare:
I'm proud to be moldovean !
Felicitari bocanciosilor sefi: Lia, Sorin si George pentru viciul vostru de organizatori de PARIURI pe PRIETENIE !
Aseara am mai adaugat un reper ghidului prin sufletul meu!

duminică, 24 mai 2009

Picnic la marginea drumului


Demult, de foarte demult, am citit o capodopera a SF-ului : Picnic la marginea drumului al fratilor Strugatki ! Am vazut mai apoi si Calauza lui Tarkovski, o ecranizare dupa cartea de mai sus !
Abia aseara am reusit sa ascult o muzica ce ar merita sa fie coloana sonora pentru o viitoare ecranizare. O seara de Joi'n in compania muzicii a 2/3 din Virtual picnic, invitatii lui Daniel Fat pentru cea de a zecea intamplare Joi'n show Nautilus. Nutu Militaru - chitara bass, Valentin Luca - chitara lead, ajutati de chitare si de alte "jucarii" electronice ne-au adus la Joi'n inca un gen de muzica, electronica.
Calatoria soarelui, Mantaua, Ocean, Piesa romaneasca si Piesa fara titlu anume pentru sensibilizarea oamenilor "bine mersi", adica psyhedelic & rhytm, electronic & classic marca Virtual picnic, joi seara in Nautilus! Oare cum o fi si cu percutie ? Mult mai fascinant, sunt sigur!
Si alaturi de showul lui Daniel, ne-au mai bucurat auzul si sufletele, doi prieteni deja vechi ai serilor de Joi'n :
Niki Oagan - ce a descoperit la Antipa o mostra: un om adevarat

si Horia Stoicanu cu La rasarit, Dragostea e o salata, Labirint si Adio : Zi-o, adio / Poate ne mai vedem !
Eu asta am vaut aseara in Nautilus !
Nu l-am vazut la intalnire - pentru ca n-a reusit sa vina de la Cluj - pe Eugen Avram ! Pacat!
Si m-am bucurat ca la un pahar de bere am schimbat amintiri sii impresii din State 2005, cu Solo (Victor Solomon) - el de pe coasta de vest si eu de pe coasta de est! Si zau ca n-am terminat! Mai avem multe de spus :) !
La sfarsitul celei de-a zecea intamplari Nautilus va spun ... Noapte Buna si
... pe saptamana viitoare!
Ce sala arhiplina a fost! Fara ajutorul lui Daniel Fat, n-as mai fi avut loc la vreo masa ! Si-as fi incalecat pe-o sha si nu v-as mai fi spus cronic'asha !

vineri, 15 mai 2009

Halta Nebunilor Fericiti


Daca pana acum v-am tot vorbit despre invitati si am neglijat sa va detaliez despre (in) cantarile lui DANIel FAT, o sa o fac de data aceasta.
Aseara un Nautilus plin, nerebdator sa JOI'N si, imbucurator, multa lume noua, la prima seara! Vreau sa cred ca vorbele bune incep sa ajunga in oras, si efortul tuturor de la JOI'N da rezultate !

INTRODUCERE
- s-a ridicat pe magura si magurice strigand sa se auda in Baia Mare si'n intreaga tara
- si-a amintit de toate iubirile din tinerete, si de mandra cea sluta si de cea pitica
- ne-a indemnat sa servim cafeaua din sinii iubitelor si sa renuntam la automate (sa urmeze o prabusire a afacerilor cu cafea ?!)
- a urmat lectia de dragoste si matematica, moment la care scena s-a deschis pentru Victor (9 ani) si Magda (mai multi ani). Si daca tot a debutat si fiul meu Victor, ma gandesc serios ca data viitoare s-o aduc si pe soacra-mea sa se lanseze!
- nu putea lipsi nici concursul de rime din povestea cu cavalerul si printesa careia i s-a furat sufletelul: "N-as fi crezut vreodata!"
- cori(N)da fetei batrane (nemaritate) - sursa de inspiratie a tuturor pieselor internationale, dupa cum glumea DANIel
- pe doua voci de public (male and female) - Tichi tichi tai si respectiv Tu nimica n'ai
- Noapte buna (Nani) in cascatul general pe 100 de voci-guri
- Ase beu oamenii buni a debutat in varianta mormaita si a continuat cu cea pentru cor - public

SOLO (Victor Solomon) ni l-a reamintit pe TU si a continuat sa improvizeze alaturi de DANIel, Mishu (Drum-up) and friends. Ii multumesc lui SOLO ca la urcarea pe scena a tinut sa spuna ca a citit cronicile mele si ca l-au atins cu emotie! Cu emotie le-am scris si ma bucur ca emotioneaza mai departe.

Vorbele mele, vorbele si chitara ta SOLO, vorbele si cantecele celor ce urca pe mica scena a Nautilusului, ele creaza vraja ce ne aduna JOI de JOI'N !

Pe acordurile Thunder, o vad intrand pe Maria Gheorghiu!

CUPRINS
Dupa introducerea cu Marie, Marie facuta de DANIel si cineva din public, mama de Bucuresti a lui Daniel, incepe recitalul Mariei de vartej :
- Floare de vartej
- Pana la tine drumul e lung
- Iarta-ma te-am iubit / Dar n-am stiut sa fiu femeia ta
- Aduna-mi mama umbra cu lopata / Si vars-o in gradina printre crini, pe versurile emotionante ale lui Miron Manega prezent si el aseara alturi de Maria
- Un curcubeu in sufletul meu, eu tin mereu - ce va da si titlul urmatorului album
- Mai aproape de tine
- folklor irlandez
- Dust in the wind
- Dar te-as mai strange-n brate ultima oara
- Halta nebunilor fericiti
- Cantec fara rost
- Blestem ... pe jumatate
- Usa ce-o-ncui - in memoriam Vali Sterian
Si incheierea s-a facut tot cu Curcubeu, viitor slagar la Folk You !
Multumim Maria pentru cantece si pentru ca ne-ai marturisit ca-ti place la noi la JOI'N: Ce atmosfera faina!
Si pentru ca Victor, fiul meu de 9 ani adormise deja (era trecut de mult de miezul noptii), pentru ca noaptea trecuta nu dormisem mai de loc (o noapte urata pentru mine si Dana) a trebuit sa plecam de la JOI'N
Si-am auzit ca show-ul s-a lungit muuult, pana spre dimineata la 5.
Ce a mai urmat, am aflat de la DANIel si de la Mishu Todor de la Truverii. Cu el, cu Carmen si cu prietenii lor am fost la aceeasi masa si ei au plecat ultimii. Ne propusesem sa mai si vorbim una-alta, dar JOI'N-ul de aseara nu ne-a lasat. Nu-ti permiteai sa pierzi nici un moment!

INCHEIERE
De la Mishu aflare: Dani a fost in forma mare, a cantat de cele de inima si ezoterice, din Hora dacica si niste moroseno transilvanene acapela cantate de Dani si mama lui de Bucuresti in fine a mai cantat si Ioan jumatate din sufletul clubului Nautilus (Ileana e cealalta jumatate : ). Oboseala mare dar a meritat !!!

Si ma rog la visul meu sa raman'asa mereu !

p.s. am descoperit din intamplare pe net, un alt Fat Daniel :)
http://www.myspace.com/fatdaniel

joi, 14 mai 2009

Daca reusesti sa citesti...

DACA REUSESTI SA CITESTI PRIMELE CUVINTE, CREIERUL VA DESCIFRA CELELALTE.

0D474 1N7R-0 21 D3 V4R4, 574734M P3 PL4J4 0853RV4ND D0U4 F373 70P41ND 1N N151P, 151 D4D34U 53R105 1N73R35UL C0N57RU1ND UN C4573L D3 N151P CU 7URNUR1, P454J3 53CR373 51 P0DUR1. C4ND 3R4U P3 PUNC7UL D3-4 73RM1N4, 4 V3N17 UN V4L, D157RU64ND 707UL, R3DUC4ND C4573LUL L4 0 6R4M4D4 D3 N151P 51 5PUM4…. M-4M 64ND17 C4 DUP4 4747 3F0R7, F373L3 V0R 1NC3P3 54 PL4N64, D4R 1N L0C D3 4574, 4L3R64U P3 PL4J4 R424ND 51 JUC4NDU-53, 51 4U 1NC3PU7 54 C0N57RU145C4 UN 4L7 C4573L; M1-4M D47 534M4 C4 4M 1NV4747 0 M4R3 L3C713: D3D1C4M MUL7 71MP D1N V1474 N0457R4 C0N57RU1ND C3V4, D4R C4ND M41 74R21U UN V4L V1N3 51 D157RU63 707, C3 R4M4N3 3 D04R PR1373N14, 6R1J4 51 M41N1L3 4C3L0R4 C3 5UN7 C4P481L1 54 N3 F4C4 54 5UR4D3M.

Daca îl Citesti Si-l Intelegi, Esti Inteligent(ã) Si Ai Emisfera Stânga Dezvoltata.

miercuri, 13 mai 2009

Cronica unui parior pe prietenie

In viata, nici o coincidenta nu este intamplatoare! Asa am citit, asa cred si eu, asa mi-au spus si multi prieteni!
Intamplatoare (sau nu) iata coincidentele din dupa-amiaza de 10 mai, petrecuta in clubul Iron City la serile Pariu pe prietenie ale bocancului literar :
Tema - Porti deschise;
Premiul intai la concursul de creatie – Lia Dănescu;
Punctele forte ale serii: Dragos Boeru si Teatru InDArt!

Ii cunosc pe Lia Dănescu si Sorin Teodoriu de la primele nopti JOI'N Nautilus, unde, avand in vedere atmosfera (pentru cei ce nu stiu la ce ma refer, ii invit pe blogul meu frazec.blogspot.com), n-a fost greu sa ne cunoastem si sa devenim prieteni (cu sau fara pariu). M-am inscris pe site-ul Bocancul Literar, am postat cronici de la JOI'N Nautilus si... de-aici totul a decurs de la sine. La Pariul pe Prietenie, desi mi-am dorit mult, am ajuns greu. Abia ieri! M-am hotarat in ultima clipa si cu o ora inainte de incepere, am sunat-o pe Lia: - Vin! Adica... nu bere! :) )
Am ajuns la Iron City impreuna cu toata familia (sotie si doi copii) ! Lia, amabila ca de obicei, imi rezervase o masuta, altfel, avand in vedere locatia si numarul mare de tineri prezenti, ar fi fost mai dificil sa-mi gasesc un loc!
Si a inceput Pariul pe Prietenie! Sorin, cu o voce foarte placuta, lectureaza o poezie! Foarte curios am fost sa aflu autorul! Surpriza mare, Dragos Boeru, de care auzisem vorbe bune pentru talentul de chitarist folk, m-a impresionat mult cu poeziile sale, lecturate la nota maxima de Sorin! Inspirata lectura lui Sorin, pentru ca au mai fost poezii din opera poetului Virgil Diaconu din Piteşti, dar intr-o lectura... mai mult decat modesta a unor liceeni, culmea, de la Colegiul Nichita Stanescu!
Si ca sa concluzionez:
Dragos Boeru - senzational in poezie, foarte placut in recitalul folk, atat cu creatii proprii cat si cu ”de-ale altora" Baniciu, Vintila si Vali Sterian - ascult de fiecare data cu mare placere si emotie ”Ruga” pe versurile marelui Cornelui Coposu!
Surpriza placuta au fost pentru mine si cei doi liceeni Andreea Nedelcu şi Dan Săndulescu, care formeaza Old Black’s, mai ales vocea Andreei. Le-as sugera sa-si largeasca repertoriul cu piese proprii, cu acestea si nu cu cover-uri vor ajunge mari !
Moment final: Teatru Indart, sub bagheta "jucausa" a regizorului Dan Simion, cu ultima repetitie... cu public a piesei Audienţă 0 de Lucian Teodorovici. O repetitie ce s-a dovedit a fi una reusita, cu mare priza la publicul in majoritate foarte tanar, cu un actor de viitor (cred eu) in rolul principal, si desigur cu un regizor(personajul din piesa) foarte inspirat. Spun aceasta, pentru ca spectacolul se doreste a fi unul interactiv, iar el, regizorul m-a ales si pe mine din public, am intrat in jocul – improvizatie cerut de el, si... am debutat cu mare succes la public, chiar din prima seara la Pariul pe Prietenie. :) (rasete, aplauze, ovatii)!

Ce-as mai fi vrut, ce-ar mai trebui :
- mai putina plimbare si fumat copii, mai ales din partea unora care urca pe scena, care fac si carora le place arta si scena !
- altcineva sa faca lectura creatiilor prezentate, din respect fata de munca autorilor!
- macar o alta distributie a meselor;: eu, de exemplu, la un cenaclu literar, simt nevoia sa fiu fatza in fatza cu moderatorii (doar e un CERC - nu un patrat literar :) )
- chiar daca imi place si am venit si pentru muzica si pentru teatru (marea mea dragoste), mi-as fi dorit mai multe momente literare (ma ofer sa lecturez eu unele :) )

Va multumesc si va felicit pe toti cei de la Pariu pentru incercarile de a manji (si nu numai) si cu arta pietrele naclaite de house, manele sau alte... lele! Exista si altfel de clubbing!
Va recomand cu insistenta tuturor sa renuntati la duminicile in familie de la televizoare si sa veniti cu familia la Pariul pe Prietenie al Bocancului literar!
Si mai ales pe 24 mai cand vor fi CRI-GRI !!!!

Dacă sunteţi curioşi să vedeţi mai multe fotografii şi aveţi timp :)), vă invit să le vizionaţi pe:
http://picasaweb.google.com/liaddn/PariuPePrietenie10052009#
Multumiri pentru foto Liei Danescu

vineri, 8 mai 2009

Si ma rugam de visul meu Sa raman'asa mereu !

Joi seara din nou JOI'N Nautilus. Recunosc, dupa ce saptamana trecuta am lipsit din cauza unei caderi ... nu de calciu, ci de moral, m-am intors cu dor si cu nerabdare, dar si cu o mica teama ... cum va fi la reintalnire ?! ... Familia Nautilus era acolo, la fel de calda, de primitoare si de curajoasa ! Si dorinta revederii s-a dovedit reciproca! Si Ioan si Ileana si Daniel si Ovidiu s-au bucurat sa ma vada acolo, si desi nici ei nu traverseaza cea mai usoara perioada, se gandeau cum sa ma sprijine (cu vorba sau cu fapta) sa trec cu bine peste necazul ce ma incearca! Ba chiar pot spune ca au fost deocamdata singurii ce au incercat sa faca ceva concret! Va multumesc!
De ajuns cu necazurile mele, nu pe astea doreati sa le aflati probabil, desi toate astea au legatura cu tot ce inseamna experienta JOI'N Nautilus!
Va propun, va rog sa intrati putin in jocul meu! Inchideti ochii asa cum fac si eu acum! Incep un vis frumos: Am ajuns in JOI'N Nautilus, a opta seara! Il vad pe Daniel Fat cu recitalul lui de deschidere, cu cantece noi si vechi, intr-o interpretare de o proaspetime egala si pentru cei ce vin prima oara, cat si pentru noi "cei de'ai casei". Trec mai apoi la Niki Oagan revenit in serile JOI'N, ma inchin in fata DOMNULUI Horia Stoicanu - Veteranul (dupa cum l-a numit si Daniel). La o chitara imprumutata pana in august de la un amic plecat in State, ne-a bucurat sufletele cu Drog si Adio ! Nuu, nu va treziti inca, Horia Stoicanu ne-a cantat Adio, dar ne-a marturisit ca este impresionat de atmosfera calda de la JOI'Nsi va reveni oricand cu mare placere!
Continui sa visez si-aud din nou sunete dragi: sunt muzicuta, chitara ci cantecele lui Ovidiu Scridon! Intr-o zi (acesta e numele ultimului album) cantat intr-o noapte de vis, intr-un vis, acasa in familie! Si bonus, ne-a mai amintit ca:
" N-ai nevoie de foarte multe, ca sa fii fericit,
E de ajuns de o mana de prieteni in asfintit " (Dinu Olarasu)
ne-a spus o "Poveste cu haiduci" amintindu-ne desigur de dragul Vali Sterian,
plus cantecele de petrecere ardelenesti sau maramuresene, dragi noua tuturor!
Am mai visat aseara ca a debutat si chitara cea noua a Laurei - acompaniata de o voce si versuri apartinand unui inger cred !
Si mi-am incheiat visul tot cu Daniel Fat, cu un cantec de leagan : Naniiiiii, naniii !
La plecare, la aceeasi ora tarzie din noapte, a trebuit sa intredeschid ochii.
Si l-am vazut pe Ali Ahmed, vestitul arab proprietar al localului, venind miseleste sa inchida lumina, gazele si apa Nautilusului. I-am vazut si pe patronii clubului Nautilus si am simtit tristetea din ochii de caprioara ai Ilenei si din tremurul glasului lui Ioan, refuzand sa cedeze in fata lui Ali!
Oare unde sunt zambetele cu care te asteptau Ioan si Ileana si despre care scriai tu nu de mult ? m-a intrebat Ioan!
Poate se zaresc mai rar acum, poate s-au retras speriate pentru moment, dar sunt sigur in sufletele noastre ale tuturor ce impartasim vraja noptilor de JOI'N NAUTILUS!
Inchei ca sa nu va intristez prea tare si va intreb pe toti care cititi acum, mai ales pe cei care sunteti bucuresteni:

Cat veti mai continuati sa pierdeti magia de JOI'N ? Va chem inca odata sa ne bucuram impreuna la Nautilus! Sa nu lasam sa moara un vis frumos!


Veniti sa va bucurati la JOI'N Nautilus! Voi doar priviti, in locul vostru se lupta Don Quijote (un hidalgo sarac din La Mancha), Sancho Panza si Dulcineea , adica (si nu faceti alfel de asocieri :) ) Ioan, Ileana si ... Daniel Fat - amfitrionul JOI'N show! Va las sa visati visul meu, cu ochii inchisi (sau deschisi)!
Eu m-am trezit fredonand doua versuri din recitalul lui Ovidiu:
"Si ma rugam de visul meu,
Sa ramana asa mereu "

adica FERICIRE JOI de JOI'N in familia Nautilus!

Dacă sunteţi curioşi să vedeţi mai multe fotografii şi aveţi timp :)), vă invit să le vizionaţi pe:
http://picasaweb.google.com/liaddn/JOINNautilus7052009#
Multumiri pentru foto Liei Danescu

JOI'N Nautilus OPT cu Ovidiu Scridon

video

My Love