Tatiana si Adrian Paunescu

În noaptea despărţirii dintre noi
Copacii cad pe drum din doi în doi
În ochi mă bate viscolul câinesc
Şi am venit să-ţi spun că te iubesc

Probabil drumul meu va duce-n iad
Mă-mpiedic de o lacrimă şi cad
Şi iar adorm şi iar mi-e dat un vis
Că biata cifră doi s-a sinucis..

Dac-am să te chem
Dă-mi măcar un semn
Fie şi-un blestem
Din partea ta
Totuşi nu ştiu cum
Pentru-atâta drum
Ce-a-nceput acum
Spune-mi ceva...
Spune-mi ceva...

Şi de atâta viscol vestitor
Nu ochii mei ci ochii tăi mă dor
Ce tineri am intrat şi cu ce rost
Şi ce bătrâni ieşim din tot ce-a fost.

Nici aripile zboruri nu mai pot
E numai despărţire peste tot
Şi se aude că va fi mai greu
Decât vom fi departe tu si eu

...

Dar nu pentru a-ţi spune că e rău
Am dat cu bulgări mari în geamul tău
Ci ca să ştii în viscolul câinesc
Că plec şi mor şi plâng şi te iubesc..

Şi vreau să-ţi dau cu acte înapoi
Dezastrul împărţirilor la doi
Ca să-nţelegi şi tu ce-i cuplul frânt
Şi cum e să fii singur pe pământ...

...