duminică, 17 ianuarie 2010

Soldiers Of Fortune

In efemera trecere prin aceasta dimensiune pe care obisnuim s-o numim "viata pe pamant" , ne balansam monoton intre raiul si iadul cotidian, intre vulgar si penibil, intre rutina si banlitate, mai ales acum in epoca sclavagismului modern. Unii, Artistii (adica cei cu A mare) isi permit sa se rupa de reperele de mai sus. Ei reusesc sa viseze in alte lumi si, din altruism sau din naivitate, indraznesc sa ni le dezvaluie sau macar sa ni le propuna si noua. Am fost norocos sa-i intalnesc pe unii dintre ei. Si cand ma ademenesc cu clipe de rai, nu le aman pentru "alta data". Nimeni nu-mi poate garanta ce va fi peste o zi, o saptamana, o luna... Nici macar peste o clipa! Asa ca ador sa-mi traiesc clipa, sa ma bucur de ea. Sambata seara, la Gyuri's pub s-a petrecut din nou in familie. Cele mai bune gazde din oras, ne asteptau sa revenim, ca in fiecare seara de week-end, cu masa pusa si cu scena plina!
Cantare BANDIDOS
Eu nu m-am speriat de "Bandidos"! Eram la Ioan si Ileana acasa, pe Victor il stiam "Solo" si abia asteptam sa-mi spuna "Tu...", stiam ca la Gyuri's pub "Vine politia" lui Gyuri si ma bazam si pe sprijinul lui Dan care-mi va aduce o bere sau un vin dupa pofta inimii ! Si foarte bine am facut. A fost din nou o noapte "dupa sufletul omului" cum spunea Ioan. Adica o sala plina (am auzit ca vineri seara a fost arhiplin la Leo Iorga si Pacifica), s-a cantat si s-a dansat mai ceva ca la o petrecere in familie. A fost o plimbare cu Bandidos de la Bosquito la Deep Purple, la Queen, la Judas Priest, la Ricky Martin, cu opriri in Soldier of fortune, Hai iubito, When a blind man cries, I want to break free, Bosquito, Love of my life, Sambata seara, Tu ...
"Un minut din ziua ta!" cea mai noua creatie, a incheiat cantarea Bandidos, dupa foarte lungi si zgomotoase bis-uri!
Pentru mine, aseara,
Bandidos au fost Sodiers of fortune!
Au fost solourile de chitara ale lui Solo pe care mi-ar place sa le ascult live o noapte intreaga!
Imi plac joint-urile cu solo-urile lui!
Fericita asocierea Ileana, Ioan, Gyuri!
Nota 10 pentru lumini, sonorizare si micile glume dintre "reprize" !
Abia astept urmatoarea intalnire!




vineri, 15 ianuarie 2010

"...dar mai ales trebuie sa fi fost, într-adevar mai ales sa fi fost..."


Mi-am adus aseara aminte de Nichita Stanescu - Pean

Nu trebuie întelese sentimentele,
-ele trebuie sa fie traite.
Nu trebuie întelesi porcii,
-ei trebuie sa fie mâncati.
Nu trebuie întelese florile,
-ele trebuie sa fie mirosite.
Nu trebuie sa fie înteleasa pasarea,
-lasati-o pe ea singura;
nu-i faceti ramura din inima voastra,
nu-i beti cu respirarea voastra aerul,
aerul de sub aripa…
Nu trebuie mai ales sa întelegem,
-trebuie mai ales sa fim;
dar mai ales trebuie sa fi fost,
într-adevar mai ales sa fi fost.

Si seara de ieri din Gyuri's Pub, de inima albastra, se poate povesti,
"dar mai ales trebuie sa fi fost, într-adevar mai ales sa fi fost..."

Nautilus nu e Titanicul chiar daca amandoi au fost frumosi si au murit “de tineri”. Pe Titanic l-a scufundat unu’ Aisberg, iar pe Nautilus l-a ingropat Arabu’.
De fapt Nautilus nu mai e! A ramas insa spiritul lui, al serilor de muzica si suflet intre prieteni, a ramas atmosfera Casei Eliad!
Si au ramas Ioan si Ileana!
Au plecat din Popa Nan in Anastasie Panu 24, s-au insotit cu Gyuri – zis si Ioan Pascu – si s-au hotarat sa-l creasca impreuna pe Gyuri’s Pub.
Cam aste’ povesti-vor cronicarii vremilor !
14 Ianuarie 2010 - Ziua cea Mare!
The Big Opening!
Ce si cum a fost ieri?
La pranz, rezervare masa. Ileana ne anunta ca sunt rezervari f.f. multe!
Seara, ora 21 ajungem la pub. Lume muulta monsher!
Deh, seara speciala : deschiderea “oficiala” + revelionul pe stil vechi care tocmai a trecut + Seara Ruseasca.
La mese ii revad pe Radu, pe Igor, pe Gyuri, pe Solo si desigur pe Ioan si Ileana!
Se intarzie mult deschiderea. Aflu mai tarziu ca nu venise contrabasistul!
Trecusera cinshpe minunte dupe ora zece!
Pe scena apare Gyuri !
Ne invita sa ne golim portofelele in acest loc seara de seara, de joi pana duminica!
Iar el si invitatii lui ne vor umple cele patru camere ale inimii cu alese cantece ... si ghidusii!
Urmeaza, Nomazii lui Mihalkov
(Nikita Mihalkov care spunea atat de frumos: "Viitorul de care te temi devine trecutul pe care il adori") :
Radu Captari si Igor Caras Romanov !
O muzica pentru urechea interioara, pentru cei care pot asculta in primul rand cu inima !
Daca nu i-ati vazut si nu i-ati ascultat inca, e timpul sa o faceti cat mai curand!
Un show ca al lor nu cred ca se mai poate vedea in Bucuresti!
Imi aduc aminte de o seara de sfarsit de mai 2009, am ajuns in Nautilus tarziu, pe la ora 11 in noapte, special pentru Radu si Igor! Lume putina la mese, dar Ioan ne-a invitat sa ramanem ... la un „spectacol privat”. A ramas una din serile de referinta pentru sufletul meu !
Daca i-as numi „profesionisti” ar suna banal !
"...dar mai ales trebuie sa fi fost, într-adevar mai ales sa fi fost..."
Aseara cei doi au fost acompaniati de Adi flautistu’ la contrabas (cel care intarziase vreo 40 de minute din vina unui taximetrist ...) si Gigi Hendrix la chitara.
Ne-am mai desfatat inimile si cu un jam session Gyuri + Gigi Hendrix + Radu + o voce feminina din public.
Aplauzele au fost lungi si „inversunate” dupa fiecare moment al noptii de joi! Si dupa cele muzicale si dupa bancurile lui Radu si ale lui Gyuri !
S-a si dansat aseara pe tiganestile rusesti, iar la finalul din Kalinka, Radu „CaMtari” (coincidenta sau nu) arunca sigurantele in aer si ne lasa in intuneric!
Sloganul serii: „Urmeaza o piesa ruseasca tiganeasca” !
"...dar mai ales trebuie sa fi fost, într-adevar mai ales sa fi fost..."
Imi mai notam aseara: Urmeaza cantece, urmeaza dans, urmeaza voie buna, urmeaza inca o sticla de vin, nuuu, nu urmeaza pauza, urmeaza bis-urile, urmeaza sa plec, urmeaza o noua zi, urmeaza sa revin, urmeaza din nou aplauze!
.....................................................................................................
S-a facut tarziu, sunt cu copiii, e 1.30 in noapte ... am chemat taxiul, eu chiar trebuie sa plec, voi... mai ramaneti, ori in seara aceasta, ori maine, ori ... poate sambata, daaa sigur...sambata canta Solo si Bandidos, vin si eu!
Ne mai vedem sigur in Gyuri’s pub !
.....................................................................................................
Eu le doresc gazdelor de aseara sa fie tot asa, in toate serile de joi pana duminica, dar ma-ntreb Ioane, de ce ai planuit deschiderea intr-o joi ?!
Nu stiu pe cine sa intreb, nu stiu cine mi-ar putea raspunde, dar serile de joi au fost de mare, mare succes la Nautilus!
.....................................................................................................
Popa Nan cu al lui Nautilus nu a reusit sa invinga in lupta nedreapta cu „arabul”. Le doresc lui Anastasie Panu si Gyuri’s Pub toata bafta de care vor avea nevoie ! Haideti sa le fim alaturi in serile de weekend (unul lung, de joi pana duminica), sa ne golim portofelele si sa ne impodobim cele 4 camere (ale inimii) dupa cum romantic ne invita aseara Gyuri !
"...dar mai ales trebuie sa fi fost, într-adevar mai ales sa fi fost..."

Si ca sa va ajut sa tineti minte adresa: Anastasie Panu 24:
Anastasie Panu, (n. 1810, Iaşi - d. 1867, Viena), membru al căimăcămiei de trei: octombrie 1858 - ianuarie 1859. Îşi face studiile în ţară şi apoi intră în magistratură. Implicat în mişcarea revoluţionară de la 1848, ajunge în timpul domniei lui Grigore Alexandru Ghica, în 1852 Ministru al justiţiei. Înfocat partizan al unirii, Panu este numit împreună cu Vasile Sturdza şi cu Ştefan Catargiu în căimăcămia de trei a Moldovei. În înţelegere cu Sturdza, conlucrează împotriva lui Catargiu care avea interese dubioase, pentru realizarea scopului naţional, conform căruia este ales la 5 ianuarie 1859 colonelul Alexandru Ioan Cuza, ca domnitor al Moldovei şi la 24 ianuarie şi al Munteniei. Sub noua domnie, Panu a fost Presedintele Camerei din Iaşi, însă la puţin timp după aceea înnebuneşte şi în 1867 moare la Viena.

marți, 22 decembrie 2009

Dupa 20 de ani

"Revolutia a fost a lor, si doar a lor! A celor care au murit atunci pentru visul de libertate"

Acesta este singurul adevar despre decembrie '89!
Multi din cei care au "supravietuit" au ramas doar ca sa le murdareasca memoria!

Ei, cei care nu mai sunt, chiar au crezut si au "facut" revolutie, nu lovitura de stat!
Ei nu voiau certificate de revolutionar!

Am fost aseara la BARICADA DE LA INTER.
Acum 20 de ani, revolutia din Bucuresti venea din Timisoara si in Bucuresti.
Dupa 20 de ani, revolutia din Bucuresti s-a mutat de pe TVR1 pe TVR3.
Si a a durat 3-4 minute.
21 12.
Un eveniment organizat de Paul Cozighian, student la regie-film în ’89.
Aseară, de la ora 21, premiera unui montaj de 30 de minute.
Imagini surprinse de el in 21 decembrie ‘89, au rulat în fata hotelului Intercontinental din Bucuresti.
49 de oameni au fost ucisi atunci.
S-au rostit numele acestora:
“Sunt sora... sunt fiul... sunt mama... sunt tatal ..."
Emotinante cantecele unui grup de copii si poezia lui Mircea Dinescu recitata de Maia Morgenstern...
Si s-a incheiat cu DJ Vasile ...
Participanti foarte putini.
Probabil festivismul si numarul participantilor tin acum doar de evenimente electorale.
Tot politica e de vina se pare. Ca si in ‘89 !
Un tanar, o lacrima, un bradut in brate ...
Cam atat am vazut aseara,
ger si singuratate ...
Durere si lacrimi ...
Mamele...
Surorile...
Fii si fiicele...
Tatii...

Dumnezeu sa-i odihneasca !

My Love