Viata bate Kafka ...

Dana e in spital pentru o interventie la rinichi ...
A trebuit sa-mi readuc aminte de viata in spitalele din Romania ...
Coada la ghiseul Internari, asteptarea langa patul din salon in speranta ca-ti va aduce cineva un asternut curat ( pana n-a scos banii, n-a venit nimeni), cozile (si shpagile) de la diversele cabinete pentru analize si investigatii, si gata ... inapoi in salon si afli ca in aglomeratia care a fost s-au furat doua telefoane mobile, 3 genti, patru portofele si ... si astepti ... Nimeni nu-ti spune ABSOLUT nimic ! Nici ce ai, nici ce-o sa se intample cu tine maine sau poimaine, cine te va opera si cum va decurge operatia, cate zile vei sta aici ... Singura comunicare sunt schimburile de pareri intre pacientii din salon ... ce a patit unul, ce a auzit altul, cat se da la infirmiere, la asistente, la anestezist, si cat la chirurg ... banalitati cotidiene !

Hei, Franz !

La noi sunt codri verzi de brad

Si Viata bate Kafka !

Azi dimineata a fost o coloana oficiala de doctori. La fel, nimeni nu i-a spus nimic, au schimbat doar cateva cuvinte seci intre ei, cu Dana, nu! Pai ce? Doar n-o sa vorbeasca cu materialul didactic ! Cu ajutorul marinimiei portofelului, a reusit mai tarziu, sa afle cate ceva din ce o sa i se intample azi...
Domnilor medici, chiar atat de mult va dezumanizeaza viata in spital ?
Totusi ... Omul e materialul dumneavostra !!!
Sau poate nu lucrul cu omul va transforma, ci goana continua dupa "cat imi iese azi" ?!
Si ca sa fie rasu' plansu' , o sa va'mpartasesc inca ceva ce i s-a intamplat Danei ieri:
Coada enorm de mare la unul din cabinetele de investigatii preoperatorii (ieri de exemplu au fost 80 de internari). Ritmul era ... foarte lent ! O batrana, dintre cei care asteptau sa intre, gemea de durerea provocata de pietrele de la rinichi. Ati ghicit: nimeni n-o baga in seama ... Tot Dana "s-a bagat in seama" si a inceput sa strige in stanga si in dreapta sa i se puna niste perfuzii .. ceva !
La un moment dat doamna doctor iese din cabinet si spune: Va rog, o fata tanara sa intre sa ma ajute ! Iar ati ghicit, "fata tanara" a fost ea! A asezat-o la un birou, i-a pus niste hartii in fata si ... toti pacientii treceau pe la ea intai: numele, domiciliul, varsta ... etc ... Un pacient chiar i-a cerut lamuriri despre boala lui ... :) . Si coada s-a terminat muult mai repede !!!
Eu am intrebat-o: Si? Cata shpaga ai luat azi ? Sa-ti platesti operatia cu ea !!

Caci dar din dar se face rai! Shpaga din shpaga ... ce s'o face ?!

Cum sa inchei decat, tot cu Franz Kafka:

"Sunt doua pacate principale din care toate celelalte pacate se nasc: nerabdarea si lenea...
Căci suntem ca trunchiurile de copaci în zăpadă. Aparent stau să alunece şi cu o uşoară izbitură le-am putea împinge cât-colo. Dar n-o putem face, fiindcă sunt bine înfipte în pământ. Însă, vezi, chiar şi acest lucru nu este decât aparent...
Nu trebuie să ieşi din cameră. Rămâi aşezat la birou şi ascultă. Nici măcar nu asculta, doar aşteaptă. Nici măcar nu aştepta, stai liniştit şi singur. Lumea ţi se va oferi de bună voie, să o descoperi în adevărata lumină, nu are încotro. Se va rostogoli nestăvilită la picioarele tale...
Orice fiinţă, cât de neînsemnată ar fi, constituie centrul unui cerc trasat în jurul ei...
Universul este un rezervor aproape neatins de valori şi de semnificaţii, iar un om nu trebuie să-şi piardă vlaga pentru că nu-l poate măsura...
Scrisul e o formă a rugăciunii...
Nu pierdeţi timpul căutând obstacole; s-ar putea să nu existe...
Întrebărilor care nu dau singure răspuns nu li se va da răspuns niciodată...
În mod absolut sigur, scriu lucruri din disperare faţă de trupul meu şi faţă de viitorul care mă aşteaptă având acest trup..."