Intr-un pui de morosan, sa nu dai cu bolovan !

Intr-o lume care ne agreseaza cu politicianism, stirile de la ora 5, fata de la ora sau pagina 5, manele si telenovele, crime, violuri si sinucideri, unde banul este singurul criteriu (in)uman pe o scara hidoasa a nonvalorilor, o lume care ne face sa uitam de noi, de ai nostri, in care ne dam sufletele, zilele si principiile pe doi arginti (ca in gluma trista a celui care si-a vandut ochii pentru a-si cumpara televizor "color"), lumea otevizata, becalizata, vedetism fara vedete, cu trairi banale si imorale doar intre job si tv, întamplarea mi-a adus în cale insule cu oameni liberi. Desi le cautam de mult, din vremurile de mult apuse ale studentiei , recunosc, am traversat initial cu timiditate spre taramul lor (teama unei deziluzii) !
Eram la Om bun in decembrie 2008, la mini-recitalul lui Ovidiu, cand Adrian Ivanitchi ne-a anuntat urmatoarea cantare a lui Ovidiu ... in club Big Mamou!
Incercasem de vreo 2 ori sa "gustam" din viata de noapte a bucuresteanului :( (experienta trista a house-clubingului ), Casa Eliad disparuse ... . Hotarat lucru, fitzele nu erau pentru noi.
Si cum cine nu risca, nu castiga ... am facut rezervare pentru cantarea lui Ovidiu, care ne vrajise de la primele acorduri cu Mi-e dor ...

Mi-e dor de ochii tai!
Mi-e dor de parul tau!
Mi-e dor de chipul tau!
Mi-e dor de vorba ta!

Si iata-ne pe taramul oamenilor liberi si darnici !
Acolo am descoperit-o si pe Iulia, si pe Daniel ... si ne-am redescoperit si pe noi !
Tin minte ca la inceputul anilor 90 eram la un revelion la etajul unu al Casei Studentilor (cred inca nu exista nici Casa Eliad pe atunci, Om bun era timid ...) si discutam cu Mircea Bodolan despre planurile lor de a re .... folkul. Si s-au dovedit a nu fi doar nostalgiile unor generatii de Cenaclisti. In serile de decembrie la Om bun, am fost la inceput surprins de tinerii ce stiau si cantau folk din vremuri de dinainte de nasterea lor, mai apoi convins ca mai traiesc si inca se mai nasc, Frumosii nebuni liberi ce ne ajuta sa ramanem Oameni!

ASEARA ?
Club Nautilus, locatie cu iz de Casa Eliad, cu preturi rezonabile si (n.b.) Nelu, patronul, un tip care traieste folk. Ne-a oferit si un minrecital personal, bonus de final, cu nostalgic oldies.
Cantare Daniel Fat:
o prezenta în-canta-t(o)are,
o cantare cu mult parfum de Maramu'
(si Doamne ce placut îi auzului si mai ales sufletului),
cu ingrediente comice din partea actorului Daniel Fat, de la improvizatiile din start (incalzirea vocii si instrumentelor) si pana la cele de final (background la tambal pentru Nelu) trecand prin deja memorabila scena a printesei cu pletele in vant sau a bocetului de la moartea lui Dumi,
cu intentiile (si invitatiile) de viitor pentru happeningul de joi,
cu melodii noi de pe viitorul album (dintre care doua m-au convins de la prima auditie).


Invitatii (ar fi mai monoton fara ei ):
Alina Zaharia - în galagia unui public ce se zbatea intre 4 si 7, s-a pierdut mult din candoarea si fragilitatea vocii si din melancolia mesajului ! Pacat, eu chiar am vrut sa o ascult !
Ovidiu Scridon - prima data cand l-am vazut in calitate de invitat ! In nota obisnuita: cald, discret si melancolic, putin stresat de Solo (nici mie nu mi s-au parut prea fericite interventiile lui Solo la refren, si ma refer doar la cantarea lui Ovidiu). Multumesc pentru Mi-e dor !
Solo(mon) - cand l-am vazut la inceputul serii, îmi era cunoscut, dar nu stiam "de unde sa-l iau". Bandidos! Un meserias al Solo-ului! Ne-a incantat atat impreuna cu Dani si cu Alina, cat si in final cu minirecitalul propriu ! Pacat ca, "aceeasi parte a publicului" ne-a privat de linistea (implorata si de el de altfel) atat de necesara la primul cantec al "tineretii lui" !




Multumim Alina, Ovidiu, Solo, Nelu si...
DANIel FaT : Intr-un pui de morosan, sa nu dai cu bolovan !
Pai cum as(h)e ?
Dam cu flori, dam din palme (ma cam usturau, dar merita),
Dam si Daruim!
Sunt fericit ca v-am cunoscut!
Pe curand !